Dilemă strategică de mari dimensiuni: dăm afară Turcia din viitoarea construcție europeană de apărare și securitate?
0Sunt jocuri mari, foarte serioase și cu niște consecințe pe termen foarte lung și care ar trebui să ne intereseze în cel mai înalt grad. Iată despre ce e vorba și judecați dumneavoastră dimensiunea scandalului strategic care se desenează și este în plină dezvoltare...
Comisia pentru securitate și apărare a Parlamentului European a aprobat un amendament al cărui scop este excluderea Turcia din toate componentele legate de problemele apărării ale programului HORIZON EUROPE https://research-and-innovation.ec.europa.eu/news/all-research-and-innovation-news/horizon-europe-2028-2034-twice-bigger-simpler-faster-and-more-impactful-2025-07-16_en pentru perioada 2028-2034, cel mai larg și generos cadru european pentru stimularea cercetării și inovării. Adică, vă reamintesc, exact perioada în care sunt prevăzute marile mișcări de aglutinare și consolidare între programele naționale care, astfel, să se constituie în prima fază operațională a identității europene separate sau cât se poate de independente de SUA. Între timp, firesc lucru, timp ce ai noștri sunt blocați în continuare pe singurul subiect valabil, adică bătălia pentru scaune, funcții și privilegii, căci așa îmi explic faptul că membrii români ai comisiei respective au tăcut fără probleme (membru al comisiei Mihai Tudose – vicepreședinte, membri supleanți Claudiu Târziu, Vasile Dâncu, Cristiann Terheș, Lorant Vincze).
Amendamentul propus de europarlamentarul cipriot Costas Mavrides (Alianța socialiștilor și democraților) a fost votat cu 29 de voturi pentru, 5 împotrivă și o abținere: vot majoritar cu o semnificație politică foarte clară și arată care este orientarea majoritară actuală la Bruxelles, deloc favorabilă Turciei, iar interzicerea accesului Ankarei la programele militare este un afront peste care Erdogan va trece extrem de greu. Decizia asta, s-a spus, este motivată de necesitatea de a limita accesul la tehnologiile sensibile a țărilor considerate drept „concurente strategice” sau cele care nu păstrează relații de bună vecinătate cu celelalte State Membre UE. Desigur – și asta este important de subliniat – amendamentul cu pricina privește doar segmentul apărare/securitate și nu implică restricții în celelalte sectoare pentru care programul european prevede fonduri de peste 90 miliarde de euro.
Dar, cu toate astea, semnalul a fost înregistrat ca atare: europenii au îndoieli (cel puțin, delicat spus) asupra capacității Turciei de a se integra în viitoarele programe de cercetare pe tehnologii sensibile care sunt menite să întărească autonomia strategică a UE. Și nu numai Turcia este în situația asta, căci restricții vor exista și în cazul SUA și al Marii Britanii (în cazul celei din urmă, procesul s-ar putea modifica dacă se vor deschide discuțiile prin care unii ar dori să anuleze segmente din BREXIT).
Întrebarea care se pune acum este dacă decizia luată de Comisia Parlamentului European va rămâne în această formă și după negocierile cu Comisia și Consiliul European unde, se aude acum pe culoarele de la Bruxelles, s-ar putea să existe modificări ale jocului pe măsură ce relația cu SUA se degradează considerabil atât pe componenta cu UE cât și pe dimensiunea NATO. Dacă se vor pune toate în balanță, atunci se va discuta poate în alți termeni de urgență despre soliditatea flancului de est în varianta imaginată odinioară și prezentată ca atare publicului plătitor în formula „frontierei de est super-securizate de la Marea Baltică la Mediterana”, cu baza de sud asigurată de Turcia, cea de-a doua mare armată din NATO.
Cine ar putea, în condițiile actuale, să ia locul Turciei într-un raționament european de securitate și ce structură de forțe pate închide zona de intrare/ieșire în Orientul Apropiat și poate garanta aplicarea prevederilor Convenției de la Montreux privind Strâmtorile?
Desigur, Turcia poate fi eliminată din acest edificiu european aflat încă în etapa de constituire. Dar, dacă așa se va întâmpla, este UE îndestul de puternică încât să-și asume răspunsul destul de previzibil al Turciei, adică, într-un final, alăturarea ei la altă structură de interese și de forțe? În opinia mea, este o dezbatere care ar merita să fie făcută, poate cu echipa care va lua locul actualei guvernări, concentrându-ne pe definirea interesului nostru național pe termen lung și foarte lung. Dacă nu putem noi, se aude că ar începe s-o facă alții, începând tocmai, cum altfel, cu domeniul apărării și securității.
Se încarcă comentariile...
