Despre uraganul Sandy sau cum să abordăm tema educaţiei

Subiectul „ educaţie” declanşează un iureş în orice fel l-am aborda. Cum rămâne, totuşi, cu acei tineri care se află în fericitul caz de a şti unde unde să caute condiţiile unei dezvoltări armonioase?

E clar, subiectul „educaţie” declanşează un iureş în orice fel l-am aborda. Să recapitulăm: dezbatem încă problema pregătirii profesorilor, problema promovabilităţii la examenul de bacalaureat, problema studenţilor care nu îşi găsesc de lucru, toate izvorâte, desigur, dintr-un alt şir lung de probleme ... şi uite aşa ajungem să vorbim despre un fel de Sandy.

Cum rămâne, totuşi, cu acei tineri care se află în fericitul caz de a şti unde unde să caute condiţiile unei dezvoltări armonioase?

Tot despre educaţie este vorba, dar parcă ne încearcă un sentiment de admiraţie; admiraţie pentru cei care folosesc libertatea cuvântului după ce s-au documentat temeinic, pentru cei care au înţeles cât e de important să înveţi de la tot felul de oameni.

Este vorba despre tinerii aceia neastâmpăraţi care vor să fie cei mai buni, despre cei care înţeleg importanţa cursurilor, dar şi necesitatea completării lor. Admiraţia este pentru aceia care nu se plâng de trenuri, de note, de orar, de profesori, de bani, pentru aceia care caută să îşi valorifice timpul petrecut în tren, să înveţe din ce în ce mai mult, să-şi organizeze timpul eficient şi să facă echipă cu profesorii.

Dacă ţi-a revenit zâmbetul pe buze în ciuda tuturor previziunilor sumbre cu privire la educaţia tineretului --mândria ţării, te admir că poţi vedea jumătatea plină a paharului.

marta.temea@gmail.com

www.aiesecbucharest.ro

www.facebook.com/aiesec.bucharest.page