Despre unul dintre secretele succesului. Oamenii cheie

Am văzut multe echipe şi multe proiecte la viaţa mea. Echipe bune, echipe mediocre, echipe care ajung la final de drum fără să lase nimic în urmă semnificativ. Şi echipe care strălucesc în întuneric, echipe care fac imposibilul posibil. Cred că asta ar trebui să fie poate obiectivul 1 sau 2 al fiecărui antreprenor/manager care îşi doreşte să fie de succes.

Vorbeam intr-un post precedent despre oameni si despre cit de important ar trebui sa fie pentru un antreprenor (roman) sa accepte ca nu e bun la toate. Greu :).

Pentru antreprenorul care tocmai ce si-a inceput propria firma, au trecut insa citiva ani peste momentul de inceput, cu ale lui bune si rele, cu entuziasmul si energia de a muta muntii din loc, cu dezamagiri si greseli. Asa e viata cind faci ceva pe cont propriu. Nu exista plasa de siguranta…

Dar ceva pare ca s-a cristalizat in capul sau de [ tinar ] manager. O mina de oameni, de multe ori nu mai mult de 5 – poate 10 daca esti norocos, PE CARE TE POTI BAZA. Oameni care trec prin foc si para pentru tine si firma ta, oameni care iti daruiesc mai mult decit cele 8 ore proverbiale. Oameni care fac lucrurile sa se intimple. Oameni CHEIE.

Despre acesti oameni cheie vreau sa vorbesc astazi, sub influenta a 2 intimplari reale.

In literatura de specialitate si poate si mai mult in practica, exista multe parabole fata de acest subiect. Mie unul cel mai mult in place cea cu Generalul, care fara sergenti majori, nu poate conduce o armata la victorie. Cam asa e si cu oamenii buni. Oricit de buna ar fi viziunea si strategia ta, daca cineva nu e in stare sa o livreze, sa o implementeze, nu ai facut nimic.

Dar lucrul cu aceste “ varfuri “ din fiecare firma, nu este usor. Din contra. Acesti oameni sint destepti peste medie, destepti pe paliere care nu tin doar de inteligenta (celebra inteligenta emotionala ar fi un astfel de alt palier), si cu asta la pachet vine in general o personalitate puternica.

O personalitate puternica este primul si cel mai important lucru de care ar trebui sa tina cont managerul / seful acestor oameni. Pentru ca ea vrea sa fie auzita, sa fie implicata, sa poata sa isi spuna parerea ( de cele mai multe ori poate direct si abraziv / ne-constructiv), sa fie parte din joc. Trebuie sa creezi un astfel de mediu de lucru, pentru ca altfel, acesti oameni se vor “ sufoca “ si evident, vor pleca spre tarmuri mai insorite, unde isi vor putea intinde aripile sa zboare pina la capat.

E tare greu asta pentru managerul roman. In general, multi dintre noi (si aici ma includ si pe mine uneori) inca fac fata cu greu la opozitie la birou. Seful e sef, doar, nu ? … Ei bine, nu prea. Seful nu e nici Einstein nici Nostradamus, e doar un om, si are si el limitele lui. E o lectie in umilinta asta, pe care e bine sa o inveti cit mai repede…

E bine sa implici cit mai mult si cat mai devreme un astfel de om, in inceputurile oricarui proiect pe care tu de fapt il vizezi pentru el. E bine sa il asculti, e bine sa il provoci, e bine sa ii ceri imposibilul pentru a-l motiva sa isi sara peste propria lui umbra, e bine sa vorbesti putin si sa lasi expertii sa iti prezinte solutiile. E bine sa duci discutia din zona tehnica specifica de expertiza, catre zona de business, in care apar variabile nu intotdeauna disponibile tuturor. Sa discuti despre strategie, despre politica, despre P&L si poate despre motivare, despre obiective pe termen scurt sau lung. Creezi astfel ownership si implicare reala din partea participantilor. Brusc, proiectul devine proiectul lor, si atunci stii sigur ca vor da 140% pentru a il duce la bun sfarsit.

Am trecut de curand prin doua proiecte specifice business-ului nostru, in care de fiecare data, secretul succesului a stat intr-un sergent genial. Genial de dificil uneori, dar pentru noi, un OM DE BAZA. Poate cindva o sa scriu despre asta mai pe larg, dar pentru moment ma limitez la a spune ca echipa construita de acest om a reusit sa duca la bun sfarsit doua apparent imposibile angajamente, dat fiind timpul aflat la dispozitia noastra. Totul datorita faptului ca “ sistemul “ a avut incredere in el, si mai mult, ca a reusit sa il convinga ca el si echipa poate, transmitind aceasta incredere mai departe. Si, intr-adevar, echipa a putut, cit altii in 3 ani, noi in 1, cit altii in 5 ani noi in 2, si tot asa. Aproape imposibilul devine posibil cind ai astfel de oameni linga tine.

Drumul pina la acest success nu a fost unul simplu, si nicidecum unul liniar. Personalitatea puternica de care vorbeam mai sus a fost prezenta zi de zi, uneori ora de ora. Aici un manager “ batrin “ sau cu multe cicatrici din lupta isi spune cuvintul. Daca poti sa iti pastrezi privirea pe obiectiv, pe reduta care trebuie cucerita, si sa gasesti in tine echilibrul necesar pentru a trece cu bine de toate piedicile mici, de zi cu zi, oamenii invata sa aiba incredere in ei, invata sa creada in ei, chiar si atunci cind nu cred 100% in ei, doar pentru ca tu reusesti sa ii faci sa straluceasca.

Am vazut multe echipe si multe proiecte la viata mea. Echipe bune, echipe mediocre, echipe care ajung la final de drum fara sa lase nimic in urma semnificativ. Si echipe care stralucesc in intuneric, echipe care fac imposibilul posibil. Cred ca asta ar trebui sa fie poate obiectivul 1 sau 2 al fiecarui antreprenor / manager care isi doreste sa fie de succes.

Pentru asta insa e nevoie de multa munca, de multa maturitate emotionala, de verticalitatea de a da recunoastere pentru valoarea reala, de multa empatie si mai ales de mult respect pentru oamenii care pot sa faca asta pentru tine. Pentru OAMENII-CHEIE.