Despre ateism militant. La mulţi ani, Richard Dawkins!

Astăzi este ziua lui Richard Dawkins, care împlineşte 72 de ani. La mulţi ani, Richard Dawkins! La cât mai mulţi ani de ateism militant!

Cu această ocazie vă recomand să vizionaţi unul dintre cel mai celebre discursuri ale lui Richard, un discurs de la TED din anul 2002.

Pentru a vă trezi interesul voi selecţiona câteva pasaje relevante din discurs. (Discursul este în engleză, dar voi reda aceste pasaje traduse în limba română)

Complexitatea este problema pe care orice teorie a biologiei trebuie să o rezolve şi nu se poate rezolva prin postularea unui agent care este şi mai complex, lucru care doar agravează problema. Selecţia naturală darwiniană este uluitor de elegantă pentru că rezolvă problema explicării complexităţii în termeni doar ai simplităţii. Esenţialmente face asta oferind o rampă lină a dezvoltării pas cu pas. Dar aici doresc să subliniez că eleganţa darwinismului are un efect coroziv asupra religiei tocmai pentru că este atât de elegantă, de succintă, de puternică, într-un mod cumpătat de puternic. Are cumpătarea vânjoasă a unui magnific pod suspendat. Teoria bazată pe Dumnezeu nu e doar o teorie proastă. Se dovedeşte a fi, în principiu, incapabilă de a-şi face treaba.

Din perspectiva mea, nu doar ştiinţa are un efect coroziv asupra religiei, religia are şi ea un efect coroziv asupra ştiinţei. Învaţă oamenii să fie mulţumiţi cu triviale non-explicaţii supranaturale şi îi orbeşte în privinţa minunatelor explicaţii reale pe care le avem la îndemână. Îi învaţă să accepte autoritate, revelaţie şi credinţă în loc să insiste întotdeauna asupra dovezilor.

Practic, ce este un ateu? Un ateu este doar cineva care simte faţă de Iehova acelaşi lucru pe care orice creştin normal îl simte faţă de Tor sau Baal sau viţelul de aur. După cum s-a mai spus, toţi suntem atei faţă de cei mai mulţi zei în care umanitatea a crezut vreodată. Unii din noi doar merg cu un zeu mai departe.

Dar daţi-mi voie să vă prezint acum nişte date care au fost publicate şi analizate cum se cuvine despre un grup special, şi anume, oameni de ştiinţă de frunte. În 1998, Larson şi Witham au chestionat crema oamenilor de ştiinţă americani, aceia care au fost onoraţi prin alegerea lor în Academia Naţională a Ştiinţelor iar în cadrul acestui grup select, credinţa într-un Dumnezeu personal a scăzut până la un zdrobitor şapte la sută. Aproximativ 20 la sută sunt agnostici iar ceilalţi ar putea fi numiţi obiectiv atei. Rezulatate similare obţinute pentru credinţa în nemurirea proprie. În cercul biologilor, cifrele sunt chiar mai mici, doar 5,5 la sută cred în Dumnezeu. Fizicieni: 7,5 la sută.

Sper că v-am trezit interesul şi veţi urmări întregul discurs la link-ul de mai jos:
http://www.ted.com/talks/richard_dawkins_on_militant_atheism.html