Ne obligă Comisia Europeană să permitem copiilor să-și aleagă sexul? Adevărul despre strategia pentru Egalitate LGBTQ+ 2026–2030
0Ziarul conservator britanic „The Telegraph” a publicat un articol în care arăta că, potrivit unei strategii a Comisiei Europene, copiii ar putea fi lăsați liberi să-și aleagă sexul. Oficialii europeni au explicat care este adevărul.
Copiii ar putea fi liberi să-și aleagă sexul, conform unei noi strategii prezentate de Comisia Europeană, se arată într-un articol publicat de ziarul conservator britanic The Telegraph.
„Statele membre ar putea fi pedepsite pentru contestarea ideologiei de gen, conform unei noi strategii dezvăluite de Comisia Europeană. Orice limită de vârstă privind recunoașterea genului ar putea fi eliminată, iar terapia pentru a verifica dacă copiii doresc cu adevărat să își schimbe propriul gen ar fi interzisă de planuri”, arată sursa citată.
În susținerea afirmațiilor jurnaliștilor se citează din Strategia pentru Egalitate LGBTQ+ 2026–2030, care a fost adoptată miercuri.
„Cerințele pentru recunoașterea legală a genului variază semnificativ între statele membre. În timp ce o serie de state membre au adoptat modele de autodeterminare, altele impun proceduri medicale, despre care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că pot încălca drepturile omului. Comisia va facilita schimburile de bune practici între statele membre pentru a sprijini dezvoltarea unor proceduri de recunoaștere legală a genului bazate pe autodeterminare, care nu impun restricții de vârstă” – arată pasajul din Strategia pentru Egalitate LGBTQ+ 2026–2030 citat de jurnaliștii englezi.
Ce spun oficialii europeni: țările membre vor stabili exclusiv legislația
Afirmația conform căreia Comisia Europeană va permite copiilor să-și aleagă sexul, așa cum reiese din articolul citat, este falsă, spun oficiali europeni.
„Orice sugestie că Comisia ar forța sau impune astfel de măsuri statelor membre este falsă. Strategia promovează egalitatea prin cooperare: statele membre decid propriile legi, iar UE facilitează schimbul de bune practici. Comisia respectă pe deplin competențele statelor membre, inclusiv competența exclusivă privind vârsta consimțământului legal în ceea ce privește recunoașterea juridică a genului”, a explicat, astăzi, Eva Hrnčířová, purtătoare de cuvânt pentru afaceri sociale la Comisia Europeană, la conferința de presă de vineri a Comisiei Europene.
Cu alte cuvinte, țările membre vor stabili independent și exclusiv legislația privind chestiunile legate de gen și schimbarea acestuia. Comisia Europeană doar va facilita schimbul de bune practici între statele membre.
„Strategia urmărește ca toate persoanele LGBTQ+ din Europa să fie tratate în mod egal și să nu fie discriminate”, a precizat purtătoarea de cuvânt. Ea a mai precizat că strategia pentru 2026–2030, aprobată săptămâna aceasta de Colegiul Comisarilor, se bazează pe Strategia existentă din 2020.
Ce spune Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Pasajul din strategie citat de jurnaliștii britanici preciza „în timp ce o serie de state membre au adoptat modele de autodeterminare, altele impun proceduri medicale, despre care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că pot încălca drepturile omului.”
Această precizare a fost interpretată de jurnaliștii britanici ca fiind un argument al concluziei trase: Curtea Europeană a Drepturilor Omului ar fi decis faptul că copiii pot să-și aleagă sexul. Nimic mai fals.
Textul Strategiei europene face trimitere la procesul unui cetățean italian, de 60 de ani, împotriva statului cu privire la refuzul de recunoaștere a schimbării de nume și a sexului în documentele oficiale - S. V. v. Italia (HUDOC, id. 001-187111). Decizia CEDO a fost emisă în 2018.
Reclamanta s-a născut în 1965 și locuiește în Ostia Lido.
La naștere, reclamanta a fost înscrisă în registrele de stare civilă ca persoană de sex masculin și i s-a dat prenumele L. Cu toate acestea, reclamanta a declarat că s-a identificat întotdeauna ca femeie și a trăit în societate ca femeie, folosind prenumele S. De exemplu, colegii ei de serviciu (reclamanta lucrează ca funcționar public din 1999) au numit-o întotdeauna S., iar în fotografia de pe cartea sa de identitate, emisă în august 2000, înfățișarea ei era cea a unei femei.
În 1999, S.V. a început un tratament cu hormoni feminizanți, ca parte a procesului de tranziție de gen.
La 9 noiembrie 2000, ea a depus o cerere la Tribunalul Districtual din Roma, în baza articolului 3 din Legea nr. 164/1982, declarând că dorește să finalizeze procesul de tranziție prin modificarea permanentă a caracteristicilor sale sexuale primare și a solicitat autorizarea pentru a se supune unei intervenții chirurgicale de reasignare a sexului.
Printr-o hotărâre din 10 mai 2001, Tribunalul Districtual a constatat că reclamanta a inițiat procesul de tranziție de gen după o reflecție atentă. Ținând cont de hotărârea sa fermă, instanța a autorizat-o să se supună unei intervenții chirurgicale pentru a-și adapta caracteristicile sexuale primare la identitatea sa de gen feminină.
La 30 mai 2001, reclamanta, în timp ce aștepta intervenția chirurgicală autorizată de Tribunalul Districtual, a solicitat prefectului din Roma schimbarea prenumelui, în baza articolului 89 din Decretul Prezidențial nr. 396/2000. Ea a susținut că, având în vedere că urmează un proces de tranziție de gen de mai mulți ani și ținând cont de aspectul său fizic, faptul că documentele sale de identitate indicau un prenume masculin reprezenta o sursă constantă de umilință și jenă. De asemenea, a menționat că perioada de așteptare pentru intervenția chirurgicală era de aproximativ patru ani.
Printr-o decizie din 4 iulie 2001, prefectul a respins cererea reclamantei, argumentând că, potrivit Decretului Prezidențial nr. 396/2000, prenumele unei persoane trebuie să corespundă sexului acesteia. În opinia prefectului, în absența unei hotărâri judecătorești definitive care să dispună schimbarea statutului juridic al sexului reclamantei, conform Legii nr. 164/1982, prenumele acesteia nu putea fi modificat.
Reclamanta a atacat această decizie la Tribunalul Administrativ Regional Lazio și a solicitat, de asemenea, suspendarea executării deciziei prefectului.
După un lung șir de procese care a durat până în 17 mai 2008, instanțele iraliene au concluzionat că „modificarea registrelor de stare civilă ale unei persoane transgender trebuie să fie dispusă de instanța care se pronunță asupra cererii de reasignare de gen. Prin urmare, a considerat că prefectul a procedat corect atunci când a respins cererea reclamantei.” Reclamanta a făcut apel la CEDO și în 2018, instanța europeană s-a pronunțat.
Semnificația cazului SV împotriva Italiei
În cauza S.V. împotriva Italiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că Italia a încălcat articolele 8 și 14 din Convenție, refuzând unei persoane transgender dreptul de a-și schimba prenumele înainte de finalizarea intervenției chirurgicale de reasignare a sexului.
Curtea a considerat că această condiție era disproporționată și i-a încălcat dreptul la viață privată și demnitate, deoarece o obliga să trăiască ani de zile cu un nume masculin care nu corespundea identității sale de gen. Decizia stabilește că statele membre trebuie să asigure proceduri rapide și accesibile de recunoaștere legală a genului, fără a impune operații chirurgicale sau alte condiții restrictive.
Hotărârea S.V. v. Italia este considerată un precedent important în jurisprudența europeană privind drepturile persoanelor transgender.
Ea confirmă că identitatea de gen face parte din viața privată protejată de articolul 8 CEDO; statele nu pot condiționa recunoașterea legală a genului de o intervenție chirurgicală; întârzierea sau refuzul recunoașterii legale poate constitui o formă de discriminare.
Oficialii Comisiei Europene au transmis presei că discuțiile privind „restricțiile de vârstă” nu au avut în vedere posibilitatea minorilor de a-și alege sexul:
„Restricțiile de vârstă în acest domeniu de drept țin exclusiv de competența statelor membre. Totuși, pentru a evita orice neînțelegeri: Comisia nu a avut în vedere minorii atunci când a făcut referire la restricțiile de vârstă. De fapt, cazurile CEDO menționate în acest context în strategie vizau toate persoane adulte, unele dintre ele având peste 60 de ani la momentul introducerii acțiunii.”
Legat de potențiale sancțiuni pentru statele care nu s-ar conforma strategiei Comisiei Europene, documentul vizat nu vorbește despre pedepsirea statelor membre, în contextul în care recunoaște dreptul exclusiv al acestora de a decide cum să reglementeze problematica legată de schimbarea de gen.
Se încarcă comentariile...
