De la suzeranitatea otomană la cea rusă şi apoi cea americană: 30 de ani de corupţie şi furt generalizat

În aceste zile, un scandal gigantic a apărut în SUA, acolo unde serviciile de informaţii au fost nevoite să intervină având în vedere gravitatea actelor lui Donald Trump, cel care a confundat Casa Albă cu propriul birou din Trump Tower, de unde negocia, pe sub mână şi trecând peste limitele legii, noi investiţii.

Dar România nu este nici pe departe străină de evenimentele din Ucraina. În fapt, în ultimii 30 de ani politicienii români au transformat parteneriatul care ar fi trebuit să existe cu SUA într-unul dintre clanurile mafiote din cele două state şi în care resurse importante ale statului român au fost cedate în schimbul neintervenţiei în bătălia internă dusă de infractorii organizaţi în partide politice.

Românii o duc cu mult mai bine decât în 1989 şi acesta este un fapt incontestabil, dar mai bine o duc acum şi chinezii, şi arabii şi alte naţiuni ce se aflau pe acelaşi palier al dezvoltării sau poate chiar mai jos. Lumea a evoluat tehnologic faţă de acum 30 de ani şi cu toţii o duc mai bine. Ori când ne uităm la aceste state, multe dintre ele fără vasalitatea afişată faţă de SUA, dezvoltarea este colosal mai mare: adică o duc mai bine, dar nu datorită altor state, ci mai ales datorită lor. Unde era China acum 30 de ani şi unde se află acum, cu peste 10.000 de km de autostradă construiţi, în medie, anual?

De fapt, problema nu este dacă o ducem mai bine decât atunci, ci de ce nu o ducem mai bine sau chiar mai bine decât alţii care se aflau în aceeaşi poziţie.

Dar trecem peste acest lucru. Avem 30 de ani de suzeranitate americană, căci altfel nu o putem numi din moment ce politica externă a statului român nu mai există, aşa cum ar trebui ea să fie axată pe propriile interese, care uneori pot concura cu ale partenerilor, uneori nu.

În aceşti 30 de ani, toţi analiştii spun şi noi constatăm că aşa este, că am avut parte de cea mai mare devalizare a resurselor naţionale pe care am cunoscut-o vreodată: otomanii şi ruşii au fost mici copii. Dacă România s-ar fi aflat în această perioadă sub război, probabil că mai puţine pierderi umane ar fi suferit din moment ce peste patru milioane de români nu se mai regăsesc acasă părăsind pentru totdeauna Patria.

Uitaţi mai jos discursul lui Donald Trump de la ONU şi care spune în clar că fiecare trebuie să îşi vadă de propriile interese, cele ale naţiunii, aşa cum şi SUA face. Un discurs care spune negru pe alb că doar din patriotism va veni bunăstarea.

O să spuneţi că noi suntem de vină. Toţi cei care s-au perindat pe la conducerea acestei ţări au avut grijă să meargă să îşi ia mirul de prin diverse părţi ale lumii. Cei de acolo nu s-au ferit să îl ofere. Iată, spre exemplu, ce au făcut primii trei clasaţi la alegerile prezidenţiale, respectiv Klaus Iohannis, Viorica Dăncilă şi Dan Barna: s-au dus în SUA exact în acelaşi timp, adică înainte de alegeri, când ar fi trebuit să fie în ţară să îşi prezinte programul politic. Deplasările au un rol simbolic, s-or fi gândit că dau bine pe post de vasali (unii ar fi spus „sclavi“). Ce şanse erau ca cei trei să ajungă simultan acolo? Probabil că statistic era zero şanse, excepţie faptul că ele au fost aşa gândite.

Dar aici nu discutăm despre SUA ca stat, ci de organizaţiile mafiote ce s-au grupat şi acolo în partidele politice. Nu mai avem acea Americă de acum jumătate de secol care oferea exemple de politică internaţională. Astăzi, preşedinţii cer altor state deschiderea de dosare penale, iar alţi funcţionari publici cer favoruri personale de miliarde de euro prin preluarea unor active importante din statele bananiere, printre care şi România. Că doar nu vă gândiţi că există foc fără fum şi că Joe Biden apare întâmplător în acele transcrieri: cu siguranţă că actele penale există, dar cercetarea nu a început tocmai datorită renumelui personajului. Cred că ceea ce Trump a vrut să spună este că acest personaj nu dispune de nici o imunitate din partea statului american. Rău este că putem observa că statele şi resursele lor sunt acum utilizate pentru interese personale.

Se cer favoruri micilor golani locali fie sub ameninţări directe, fie cu diverse promisiuni, cum ar fi acceptarea numirii în anumite funcţii.

România trebuie uşor să înceapă să se gândească la ea. E timpul să încetăm să mai credem că bunăstarea va veni din altă parte decât din munca noastră şi că dacă ne închinăm cât mai jos în faţa altora vom obţine mai mult respect. Aceşti 30 de ani ar trebui să ne demonstreze că e timpul să lucrăm pentru noi şi să punem în faţă interesul românesc. Iată că vasalitatea nu v-a ajutat cu nimic, căci oricum politicienii români au fost schimbaţi precum şosetele, ca nu cumva să apară unul mai răsărit care să aibă timp să consolideze un stat, să facă autostrăzi, să repare spitale, să construiască noi şcoli, să oprească tăierilor de păduri.

Avem active energetice cedate gratuit ale căror resurse sunt exportate şi doar în parte rămân în ţară corupând membri ai partidelor politice şi întreţinând sistemul.

Ştim cu toţii, după 1945, ce ne-a adus suzeranitatea rusă, existentă până la retragerea trupelor sovietice din România. Comunismul românesc, desprins în mare parte de fratele de la răsărit, a reuşit într-un sfert de secol de relativă independenţă să construiască sute de mii de locuiţe, zeci de mii de fabrici, sute de hidrocentrale, una din cele mai mari flote comerciale ale lumii. Nu mai continui că voi fi acuzat că fac apologia comunismului. La fel perioada dintre 1859 şi 1940, tot una de relativă independenţă, în care ne-am urmărit interesul, a fost una plină de împliniri, inclusiv cea a Marii Uniri din 1 decembrie 1918.

Astfel, nu este greu de văzut că am putut construi ceva atunci când am înţeles că doar prin noi putem face aşa ceva şi nimeni din afară nu va veni vreodată să vină să ne înveţe cum este bine pentru noi. Cred că e timpul să renunţăm la naivitate şi de ce nu... la vasalitate.