De ce te poate speria ideea de relaţie serioasă

Ideea de relaţie serioasă ne poate speria pentru că o asociem cu o complicaţie care ne îngrădeşte. Pentru unii dintre noi complicaţiile nu au rost.

Ele nu au rost fie pentru că avem o teamă de intimitate şi nu vrem să ne dăm voie să fim intimi cu cineva, fie pentru că am trăit cel puţin o astfel de complicaţie din care am fost răniţi şi ne-a fost de ajuns, fie ne-am orientat priorităţile şi energia către o altă sarcină a vieţii (de obicei: profesie, carieră, studiu), iar deocamdată nu vrem să includem în peisaj o complicaţie, adică o relaţie sentimentală, fie am dedus din experienţele celorlalţi că iubirea este complicată, aspect ce ţine mai mult de filosofia fiecăruia inspirată din beletristică, poezie, muzică, filme, citate.

Nu întâmplător am pus accent pe ideea de relaţie serioasă. Nu ne sperie relaţia în sine, ci ceea ce poate însemna o astfel de relaţie.

De fapt, „ceva serios” este sinonim cu „ceva complicat”. Complicat înseamnă că această relaţie te determină să renunţi la o parte din tine şi la ceea ce altă dată sau până atunci îţi plăcea la nebunie: să faci ce vrei atunci când vrei! Însă, poţi fi într-o relaţie şi să te simţi liber, totuşi! 

Cum? În primul rând, este indicat să asimilezi următoarele idei simple: oamenii nu pot fi controlaţi, ei se controlează atunci când vor, nu poţi avea impact asupra lor, doar daca ei îţi dau putere, adică atunci cand ei îţi permit să ai impact asupra lor şi totul poate fi şi altfel, nu mai gândi în negru şi alb, când sunt atâtea culori.

De asemenea, fiecare dintre noi are anumite nevoi pe care doreşte să şi le împlinească: să se simtă apreciat, să fie admirat, să crească profesional, să simtă ca aparţine de ceva sau de cineva, să petreacă timp cu prietenii, să primească şi să ofere afecţiune şi iubire, să se simtă în siguranţă, să fie surprinşi, să călătorească, să se dezvolte personal, să îşi ducă la bun sfârşit sarcinile şi responsabilităţile, să se distreze, să se relaxeze, să îşi ofere timp, să se reinventeze, să exploreze, să se cunoască,  să ia decizii singur, deci propriile lui decizii, să ajungă la un anumit statut social şi financiar, să aibă curaj atunci când trebuie, să se simtă capabil, să conteze pentru cineva, deci cuiva să îi pese, să fie înconjurat de romantism, să aibă doze de adrenalină din când în când, s.a.m.d. Lista poate fi completată de voi! Toate aceste lucruri cer timp, energie, resurse interioare.

Relaţia de cuplu ne sperie pentru că o vedem ca pe ceva ce implică mult timp, e o investiţie foarte mare, iar această investiţie ne face să renunţăm la anumite lucruri pe care noi le putem face în prezent, tocmai pentru că nu suntem într-o relaţie, deci avem timp şi libertate de mişcare. Haideţi să vă spun un secret! Într-o relaţie de cuplu, serioasă şi complicată, este indicat să petrecem 15% din timpul nostru total în intimitate, adica din 100% timp.

Vrei să îţi găseşti jumătatea? Intră pe PrimaLove şi fă-ţi un cont gratuit!

Restul de 85% este timp petrecut în afara intimităţii din cuplu, adică timp în care tu poţi face şi altceva. John Gottman a spus acest lucru, specialist în relaţii de cuplu, m-am gândit să împărtăşesc această informaţie cu voi, deoarece poate fi extrem de utilă, din punctul meu de vedere, iar în acelaşi timp susţine şi abordarea mea faţă de acest subiect.

Cum poţi petrece cei 15% din timpul tău alături de partener? Îi poţi petrece eficient, cu umor, prin joc şi joacă, prin momente frumoase petrecute împreună, îi poţi petrece exact aşa cum o cere cuplul în sine, sau mai bine zis în funcţie de dinamica cuplului.

Cum iti petreci cei 85% în afara intimităţii şi de ce diferenţa de procentaj este atât de mare? Acest procentaj mare îţi permite ţie să îţi vezi de tine, să creşti şi să rămâi strălucitor în ochii partenerului, astfel rămâi atractiv, spontan, imprevizibil, surprinzi, atragi, toate acţiunile pe care le întreprinzi sau pe care le desfaşori te ajută să rămâi în contact cu tine, în prezenţa celuilalt. 

Relaţia de cuplu îţi asigură patru nevoi de bază: să te simţi capabil, să contezi pentru cineva, să ai curaj, să te simţi încurajat şi să te simţi conectat cu celălalt, aspect ce ţine şi de nevoia de a aparţine, de a ne simţi în siguranţă, intercalată cu nevoia de afecţiune şi de iubire, apoi duce la implinire sexuală, cumva totul este legat.

Însă, rămân şi alte nevoi pe care doreşti să ţi le împlineşti, iar acestea pot fi împlinite cu ajutorul procentajului de 85 % timp petrecut separat de cuplu. Deci ai libertate de mişcare atât cât simţi nevoia, nu eşti îngrădit, nu eşti controlat, nu ţi se impune nimic, în continuare faci ce vrei, doar că îţi dai voie să petreci 15% din timpul tău în cuplu, intim, de unde îţi iei afecţiune, romantism, împlinire, încurajare, inspiraţie uneori, alteori mult mai mult Deci…unde era complicaţia?

Acest procentaj îţi poate permite să menţii şi dorinţa într-o relaţie pe termen lung, serioasă şi mai puţin complicată, în urma celor descrise mai sus. Menţinerea dorinţei vie în relaţie, a atracţiei este posibilă atunci când surprindem şi suntem surprinşi de partener, respectiv atunci când ne simţim în siguranţă alături de partener. Datorită procentajului mare de timp petrecut şi separat, partenerul /a are posibilitatea de a creşte profesional, personal prin absolut tot ce face, deci el ne poate surprinde şi o face des, astfel în mod automat dorinţa şi atracţia faţă de acesta este efervescentă, cu impact colosal asupra noastră, partenerul /a străluceşte în mediul lui separat de noi ca relaţie de cuplu, ne atrage ca un magnet.

Atunci când reciproca este valabilă, adică şi noi la rândul nostru surprindem, deci atragem în stil efervescent, este îndeplinită şi nevoia de siguranţă în cuplu, cu efect şi asupra celorlalte sarcini ale vieţii. Partenerul vine către noi, iar noi mergem către partener, ceea ce înseamnă că relaţia de cuplu se întamplă, există şi se vrea de către amândoi, chiar dacă separat avem şi alte activităţi, mergem către un familiar atractiv. Acesta este un alt secret, este secretul de a menţine atracţia într-o formă efervescentă, adică vie pe termen lung.

De tine depinde dacă îţi dai voie sau nu să intri într-o relaţie de cuplu. Acum ai şi o altă abordare. Ce pot eu spune este că poate fi mult mai bine pe teren, decât pe margine. Un exemplu foarte bun sunt jucatorii de tenis. Chiar şi cel mai bun jucător poate avea o mână proastă şi poate să piardă un meci sau un campionat, cu toate acestea el sau ea joacă în continuare, cu energie, cu dorinţă, vrea să câstige campionate şi să urce în clasament sau să se menţină în clasament…pentru că aşa e în tenis. Încearcă să optezi pentru a fi un jucător, nu doar un spectator!

Articol scris de Ştefania Adelina Dudău

Specialist licenţiat in Asistenţă Socială

Articole publicate în "Jurnalul Institutului de Psihologie şi Psihoterapie Adleriană" (IPPA) şi blogul personal, "Blogul lui Stef".