De ce e România aşa?!

A sosit momentul ca femeile care respingeau feminismul, printre care mă număr, să lupte altfel, pentru un feminism care pune demnitatea şi libertatea femeii pe primul loc. Mai ales demnitatea. Vreau să văd CV-urile bărbaţilor politicieni şi cum au ajuns ei în funcţii de putere.

Am vrut să scriu „De ce urăsc România?”, dar ura e adeseori opusul iubirii şi cred că este implicit, pentru orice român inteligent, că iubirea de România vine ataşată cu o ură grea, perfect explicabilă.

De ce urăsc România şi de ce este ea altfel şi astfel, aşa cum au încercat şi istoricii, şi filosofii şi antropologii să explice?! Cred sincer că ne mai trebuie încă 100 de ani - dacă nu explodează întreaga planetă încinsă sau aruncată în aer de nebuni - să înţelegem de ce o fi ea, România, aşa, altfel şi astfel. De ce avem un proiect politic care se cheamă patetic Coaliţia pentru Familie care militează pentru reducerea femeii la rolul de uter reproducător, ideal al unui singur bărbat (căci avem studii acum care arată că uterul reţine memoria tuturor bărbaţilor, în timp ce, evident, penisul masculin nu reţine nimic, zecile şi sute de femei pe care unii le impregnează), în timp ce femeile sunt bătute şi omorâte în familia aşa-zis tradiţională, iar vecinii şi comunitatea zac laşi în casele lor cu pereţi subţiri prin care se aude suferinţa umană atât de uşor, chiar şi un oftat trece prin zidurile blocurilor comuniste, au fost gândite pentru lipsa de intimitate?!

De ce nu avem femei care să pună în discuţie cauzele, nu efectele?

De ce avem pretinse feministe de ziua a şaptea care susţin prostituţia şi legalizarea ei prezinzând că astfel ajută femeile abuzate şi le asigură accesul la servicii medicale, servicii care înseamnă control anti-HIV şi alte boli cu transmitere sexuală astfel încât clientul să poată beneficia de serviciile sexuale fără prezervativ, pentru maxima lui satisfacţie, deşi lui nu îi cere nimeni nici carnetul de sănătate, nici măcar să se spele înainte?! De ce avem pretinse feministe care se aliază lejer discursului predominant anti-feminist, din perspectiva dominaţiei masculine?! De ce nu avem femei care să pună în discuţie cauzele, nu efectele?! Pentru că atât violenţa domestică, cât şi prostituţia şi pornografia, au aceeaşi cauză: dominaţia discursului narativ masculin. Ce doresc bărbaţii şi cum văd bărbaţii rolurile şi statusul femeii în societate. Femeile trebuie să revină la locul lor tradiţional, de purtătoare de uter, şi să rămână submisive acestui rol biologic, pentru că aşa a vrut Dumnezeu şi Maica Domnului, prin purtătorii lor de cuvânt: bărbaţii. Prin preoţi şi nu numai.

Fetele României sunt educate de mici de către taţii şi mamele lor că trebuie să fie ascultătoare, să se căsătorească şi să facă copii, să accepte abuzul şi să accepte umilirea, să accepte rolul inferior, submisiv şi să facă compromisurile pe care bărbaţii le cer şi pe care apoi le reproşează. Femeilor din politica românească li se reproşează că au ajuns în politică pe scurtături, adeseori oferindu-şi corpul pentru a obţine ceea ce şi-au dorit, dar cine sunt cei care deţin de facto puterea în orice partid politic?! Bărbaţii. De aprobarea cui depind femeile pentru a accesa puterea?! De aprobarea bărbaţilor. Cum aprobă bărbaţii, mai ales bărbaţii români, o femeie?! Într-un singur fel: dacă se conformează dorinţelor sau aşteptărilor lor, indiferent care sunt acelea. Ce opţiuni au femeile? Compromisul, tăcerea sau marginalizarea totală. Dacă intri în sistem prin compromisuri eşti marioneta celor care te-au adus acolo, ei ştiu asta, tu ştii asta, toată lumea ştie asta, deci vei fi submisivă şi îţi vei juca rolul desemnat de către bărbaţii-lideri. Nu ai ajuns acolo pentru că eşti competentă, deşteaptă, capabilă, consistentă, strălucită şi poate chiar frumoasă. Nu, ai ajuns acolo pentru că te-au lăsat sau te-ai numit ei.

Nu mă miră absolut deloc că o femeie ţipă ore întregi într-o comunitate mută până e ucisă.

Tiparul acesta există peste tot în societatea românească, nu doar în politică. Cunosc zeci de corporatiste care s-au culcat cu şefii lor, cu toţi, ca să obţină sau să menţină un loc de muncă bine plătit. Cunosc zeci de bărbaţi care au pretins asta femeilor din subordinea lor. Cunosc zeci de obsedaţi de putere care scanează femeile la interviuri în raport de disponibilitatea acestora de a se lăsa „seduse” pentru o zi sau o noapte sau câteva ocazii, cât timp are masculul chef. Cunosc zeci de bărbaţi în poziţii de putere, inclusiv academice, care pretind şi au relaţii cu studentele lor în timpul studiilor acestora, găsindu-şi scuze peste scuze de ce acest lucru este moral cât timp ea "vrea". Fireşte, cunosc zeci de femei care se pretează acestui joc şi acestui rol din diverse motive şi pentru diverse avantaje. Cunosc, totodată, zeci de femei abuzate care au chemat poliţia, iar poliţiştii veniţi au discreditat mărturia femeii şi au pactizat, fratern, cu agresorul. Cunosc zeci de bărbaţi căsătoriţi care îşi înşeală nevestele cu aventuri în serie, nu o amantă, ci zeci, de ani de zile. Pentru că pot, pentru că e firesc, pentru că e o societate machistă, în care bărbatul înţelege să se folosească de puterea sa pentru a controla sau forţa o femeie să facă ceva împotriva voinţei, prin vicierea voinţei ei sau prin condiţionarea ei. Cunosc zeci de bărbaţi care urăsc femeile care nu i-au vrut, i-au respins, i-au jignit sau i-au tratat cu dispreţ, care se răzbună distrugându-le reputaţia şi cariera. De obicei, cele mai frumoase şi mai sofisticate femei păţesc asta, pentru că îşi cunosc valoarea şi au forţă interioară şi nu numai. Recunosc că nu am respect pentru cele care intră în jocul compromisurilor subtile impuse de dominaţia masculină. Nu am niciun motiv, dimpotrivă. 

În consecinţă, nu mă miră absolut deloc că o femeie ţipă ore întregi într-o comunitate mută până e ucisă. Sigur merita să moară. Sigur era curvă. Sigur făcuse ea ceva. Eu să fiu bine, eu să nu păţesc ceva, Doamne fereşte! Mergem mâine la biserică şi aprindem o lumânare şi ne rugăm. Pentru noi. Doar pentru noi.

De ce e România aşa de lipsită de solidaritate şi de omenie?! De ce merg femeile şi bărbaţii patriei în fiecare zi la biserică şi aprind lumânări şi rugăciuni, rigid, ritualic şi nu pot empatiza cu suferinţa celui de lângă ei?! E ipocrizie, lipsă de empatie, societate de psihopaţi cărora comunismul rece şi dement le-a ucis compasiunea şi le-a lăsat doar ura şi furia? De ce mulţi dintre bunii noştri creştini îşi urăsc nu doar femeile, ci şi animalele, îşi ţin câinii în lanţuri pe viaţă şi aruncă puii animalelor prin păduri şi prăpăstii sau pe marginea drumurilor? De ce şoferii patriei mioritice, această grădină a Maicii Domnului, calcă nemilos puii de câini sau pisici azvârliţi nemilos la margini de autostrăzi şi nu vezi pe unul, ca prin alte ţări neblagoslovite de atingerea Maicii Domnului cum se opresc să ajute la traversat câte un pui de raţă, urs sau raton? De ce urşii şi puii de urşi sunt urmăriţi şi omorâţi de flote întregi de poliţişti şi jandarmi, alungaţi din pădurile incendiate tot de omul-fără-omenie, dar care nu se obosesc să îi urmărească şi prindă pe braconieri şi vânătorii ilegali?

A sosit momentul ca femeile care respingeau feminismul, printre care mă număr, să lupte altfel, pentru un feminism care pune demnitatea şi libertatea femeii pe primul loc. Mai ales demnitatea.

De ce colţul de rai mioritic este atât de barbar? Nu ştim. Ştim doar că avem o suită de bărbaţi care ne tot explică diverse. Nicio femeie nu se aude. Feministele de ziua a şaptea preiau narativul dominant, masculin, iar celelalte nu vor să zguduie arca, pentru că în arcă e Noe, cu fiii săi, iar femeile depind de ei. Cred că România este cea mai misogină ţară europeană. E o ură nedisimulată împotriva femeilor. Cumplită. Cazul din Vaslui de anul trecut ar trebui să ne bântuie decenii. Fata aceea violată de către şapte bestii dependente de pornografie a rămas curva oraşului. De ce? Pentru că i s-a spus să fie submisivă, i s-a spus că e firesc să accepte ceea ce se cere de la ea, iar dacă are „tupeul” să se revolte este ostracizată. Trebuia să tacă şi să îndure. De ce îi place sexul?! Unei femei nu trebuie să îi placă sexul, trebuie doar să îl accepte, în condiţiile şi termenii impuse de bărbaţi. O femeie nu are voie să ceară ce vrea ea din punct de vedere sexual, când vrea ea şi în condiţiile impuse de ea. Sex oral pentru femei? Doamne fereşte! În schimb, bărbaţii cer asta zilnic, apoi arată public filme cu femei făcând sex oral unui, să zicem, politician bărbat, pentru a o discredita apoi pe viaţă şi a o elimina din competiţia politică, publică sau profesională prin mijloace nedemne ce ţin de viaţa privată, intimă. De ce sexul oral este rezervat doar bărbaţilor?! Pentru că suntem învăţate aşa de cultura submisivă, patriarhală, machistă şi misogină. Zeci de mii de femei tinere sunt violate zilnic în sate şi oraşe, pe tot globul, nu doar în România. Campusurile americane au devenit un festival al violurilor, iar sexul oral înlocuieşte primul sărut. Nu mai există intimitate şi emoţie, nu mai există respect pentru femei şi fete. Femeilor li se induce ideea că aceasta este noul normă, noul firesc, să nu aibă aşteptări. Accentuez: femeile nu trebuie să aibă aşteptări. De ce, aceasta este marea întrebare actuală. De ce să nu aibă femeile aşteptări de la bărbaţi, cine a decis asta? Bărbaţii. Obiectificarea femeii în reclame, în pornografie, în prostituţie şi în viaţa reală. Pas cu pas. Trebuie noi, femeile, să schimbăm această paradigmă, nu să intrăm în ea. Să refuzăm ferm rolurile care ne sunt atribuite, forţat, cu tupeu şi insistenţă machistă, de către bărbaţi. Să ne luăm puterea şi feminitatea înapoi, nu să continuăm să fim puse în băncuţe, categorii şi etichete.

Săptămânal, o femeie este violată la ea în familie, în România. SĂPTĂMÂNAL. Săptămânal, predicile preoţilor ortodocşi vorbesc despre familie şi rolul femeii în familie: acela de vită supusă bărbatului. Niciunul nu vorbeşte despre libertate şi despre demnitatea fiinţei umane, fie ea femeie sau bărbat.

A sosit momentul ca femeile care respingeau feminismul, printre care mă număr, să lupte altfel, pentru un feminism care pune demnitatea şi libertatea femeii pe primul loc. Mai ales demnitatea. Vreau să văd CV-urile bărbaţilor politicieni şi cum au ajuns ei în funcţii de putere. Vreau să văd CV-ul psihopaţilor CEO corporatişti care evaluează sânii şi fundul unui femei, nu mintea şi competenţa ei şi vreau să îmi explice cu detalii cum au ajuns să ocupe acel post prin care îşi folosesc puterea pentru a domina şi marginaliza orice femeie suficient de puternică şi suficient de deşteaptă care nu se lasă intimidată şi le ameninţă instantaneu şi implicit statutul de "lideri". Vreau să văd femei care refuză umilinţa şi aroganţa bărbaţilor care vorbesc public despre „muiste” şi curve, care reacţionează imediat împotriva misoginului abject şi îl reduce la tăcere ferm şi fără echivoc. Vreau să văd femei care denunţă imediat la poliţie bărbaţii care le abuzează şi le hărţuiesc. Vreau să văd femei care au curajul să divorţeze sau să plece, curajul să îşi confrunte bărbatul şi curajul să nu îi permită să o mintă, înşele, abuzeze emoţional, verbal sau fizic, curajul să îl denunţe public pe ticălos, fără regrete şi fără temeri. Vreau să văd femei care au curaj să îi spună unui misogin că este misogin şi unui bărbat prost că este prost. Vreau să văd femei care pot spune, la fel cum fac bărbaţii cu femeile, că arată rău, că sunt graşi, bătrâni, plicticoşi sau neatractivi şi că nu merită atenţia noastră, nicidecum sex. Ah, dacă ar mai slabi puţin! Dacă ar fi ceva mai tineri! Dacă ar fi ceva mai atrăgători! Dacă ar fi măcar ceva mai amuzanţi! Vreau să văd femei care îşi asumă libertatea sexuală. Vreau să văd femei care nu oferă sex oral, ca Madonna, ci cer sex oral bărbaţilor. Vreau să văd femei curajoase şi capabile să calce în picioare tot tupeul, misoginia şi ura profundă pe care bărbaţii aceştia o au faţă de femei. În ceea ce priveşte femeile care se agaţă de bărbaţi pentru a exista şi a se face remarcate, am un singur mesaj: nu existaţi, sunteţi nişte glume proaste.