Cum te păcăleşti cu Facebook în Campania Electorală

Văd în această seară pe fostul prim-ministru Petre Roman cum îşi formează o părere după comportamentul din spaţiul virtual. Prezentatorul îi spune că sondajele arată că 56% dintre votanţi vor alege în turul doi un candidat, el se miră argumentând că de pe reţelele de socializare nu se vede acest lucru: nu poate fi diferenţa aşa de mare.

Nu vă stabiliţi ca reper comportamentul ce îl vedeţi în reţelele de socializare. El nu va reflecta niciodată atitudinea din mediul real dintr-un motiv foarte simplu: spaţiul public din care faceţi parte este unul clar definit şi bine orientat.

În general pe Facebook se nasc platforme de comunicare în care elementele componente au aceleaşi caracteristici. 

Un individ nu va vedea pe Facebook decât acele publicări care sunt conforme cu aşteptările lui. Cei care lucrează zi de zi la acest produs au grijă ca prin studii sociale să îţi ofere nu doar prietenii de care ai nevoie ci şi comunicările care prezintă interes pentru tine.

În acest sens fiecare Like, Share şi fiecare comentariu lăsat de tine va fi folosit de către algoritmul de selectare pentru a se optimiza. În acelaşi mod ţi se vor recomanda persoane cu care ai cât mai multe elemente în comun.

În general între cercurile de comunicare nu există prea multe legături. Oamenii intră pe Facebook şi ajung să facă parte dintr-un cerc de interes. 

De ce face Facebook acest lucru? Pentru că interesul companiei este ca să comunici cât mai mult şi cât mai plăcut. În acest fel se va crea dependenţa faţă acest produs.

Acum, după cum spuneam, şi în această campanie electorală fiecare comentează în propriul cerc de prieteni.

Foarte puţini însă înţeleg că acele comunicări nu reflectă părerea generală ci doar a prietenilor. Ele nu sunt elemente de referinţă sociologică la scară largă.

De exemplu un susţinător al lui Johannis va vedea aproape integral numai mesaje favorabile acestuia. Pe de altă parte un simpatizant socialist va vedea numai elemente pozitive despre propriul candidat. Fiecare poate cădea astfel în păcatul de a crede că majoritatea formată este favorabilă lui, ori acest lucru este valabil pentru propriul lui cerc de prieteni care oricum e selectat conform unor criterii de compatibilitate. De exemplu un susţinător al lui Macovei ar fi crezut sincer că va obţine cel puţin locul 3 şi asta pentru că în jurul său erau persoane similare.

Vreţi să vedeţi dacă este aşa? Atunci faceţi-vă mai multe conturi pe Facebook şi daţi Like, Share şi lăsaţi comentarii doar la postări pe domeniul ţintă. Apoi căutaţi câteva persoane din acel domeniu de interes. De aici va avea grijă Facebook să vă ducă strict pe acea cale.

Realitatea a fost însă una diferită.

Aşa au căzut în capcană foarte mulţi susţinători sau formatori de opinie din spaţiul virtual. Fiecare se miră cum de nu a ieşit atât de categoric, sau de ce a ieşit atât de categoric. Răspunsul este unul simplu, dar greu de identificat: cel mai larg cerc este cel care de obicei reflectă majoritatea. La limită însă acest lucru este greu de transpus şi oricum imposibil de urmărit de către noi.

De aici apar nemulţumirile şi neîncrederea în sistemul de vot: dacă majoritatea prietenilor mei spun ca mine, de ce la vot a ieşit altfel? Cu siguranţă e vorba de un aranjament, de un furt, de o ilegalitate.

Algoritmii permit Facebook de exemplu să spună deja cine este preşedintele viitor al României.

Aşa că dacă vreţi o reflecţie generală mergeţi în Piaţa Obor şi veţi fi cu mult mai aproape de realitate dacă prindeţi o zi aglomerată de sâmbătă.