Cum să vorbesc cu copilul meu despre conflicte

Copiii au nevoie de încredere, siguranţă, optimism şi încurajare din partea părinţilor primind informaţii clare, pe înţelesul lor şi prin atitudinea părinţilor. Copiii sunt atenţi la comportamentul adulţilor. Îngrijorările şi anxietatea părinţilor influenţează starea emoţională a copiilor.

Copiii aud vorbindu-se despre conflictele militare în familie sau din interacţiunile cu ceilalţi copii. Şi pentru adulţi ştirile pot fi copleşitoare. Cu atât mai mult pentru copii. În absenţa unui sprijin, ei pot interpreta disproporţionat ce aud.

Ne putem da seama dacă un copil este îngrijorat şi înfricoşat de ştirile legate de conflictele armate,  din comportament şi din comunicare. Copilul poate spune că a auzit despre conflictul respectiv, dar nu vrea să vorbească despre asta. Comportamental, copiii pot exprima o dorinţă mai mare de afecţiune, de a fi îmbrăţişaţi, sau preferă să doarmă împreună cu părinţii. În cazurile grave copiii se pot confrunta cu tulburări de somn, coşmaruri, frici de a rămâne singuri în casă, enurezis.

Părinţii sunt prima linie de sprijin şi de interpretare a lumii pentru copii. Este foarte important ca ei să fie pregătiţi să răspundă întrebărilor şi preocupărilor copiilor lor sau să deschidă conversaţia despre conflictele armate. Dacă un copil nu este interesat de subiect, nu îl vom dezvolta şi nici nu vom oferi informaţii nenecesare.

Psihologul Mihai Copăceanu recomandă discuţiile deschise, chiar de la vârsta de 5 ani. 

„Copiii au nevoie să primească încredere, siguranţă, optimism şi încurajare din partea părinţilor. Iar acestea se transmit pe de o parte prin furnizarea unor informaţii clare, adevărate pe înţelesul copiilor şi pe de altă parte prin atitudinea părinţilor. Copiii sunt atenţi la atitudinea şi comportamentul adulţilor. Îngrijorările şi anxietatea părinţilor influenţează starea emoţională a copiilor”. 

Câteva recomandări:

• Întotdeauna spunem adevărul, cu cuvinte pe înţelesul lor. Pentru copiii de vârstă mică, preşcolari, dialogul se face folosind cuvinte şi propoziţii cât mai simple ”Da, este adevărat că se întâmplă un conflict, însă în altă ţară. Noi suntem în siguranţă”.
• Răspunde cu încredere şi cu respect întrebărilor copiilor. Copiii prezintă îngrijorări însă în spatele întrebărilor pot exista temeri. Răspunzând întrebărilor, vei diminua temerile.
• Asigură copiii că un conflict militar din ţările vecine nu va afecta ţara în care trăiesc. Arată-le harta Europei şi explică-le cu cuvinte simple poziţia geografică a Ucrainei, faptul că România este protejată de NATO.
• Încurajează copiii să-şi exprime emoţiile şi ajută-i să-şi cunoască emoţiile pe care le experimentează, fie că e vorba de frică, supărare, tristeţe, îndoială sau nesiguranţă.
• Adresează întrebări indirecte ca să afli ce ştie şi ce simte un copil: Ce crezi tu despre acest conflict? Ce ai auzit la grădiniţă/şcoală? Ce ai citit despre acest conflict? Ce spun prietenii tăi? Ce simţi când te gândeşti la acest lucru? Astfel poţi afla dacă există idei greşite despre război, informaţii false, care pot accentua îngrijorarea sau temerile copiilor.
• Monitorizează sursele de informare ale copiilor. Copiii pot fi înspăimântaţi de imaginile cu conţinut emoţional sensibil care circulă mai ales pe social media. Un videoclip cu imagini din timpul unui conflict armat poate fi traumatizant pentru un copil. Şi de aceea, utilizarea reţelelor de socializare precum TikTok este interzisă copiilor sub 13 ani.
• Redu fluxul şi toxicitatea informaţională din casă (televiziune, radio). Vizionarea ştirilor zilnice despre astfel de conflicte nu face decât să accentueze teama şi îngrijorarea copiilor, copiii au nevoie de protecţie inclusiv la nivelul informaţional. Înlocuieşte vizionarea televizorului cu alte activităţi educative.
• Copiii mici pot avea reflectări ale fricilor în visele nocturne. Întreabă copilul ce a visat şi ajută-l să-şi exprime imaginile din vis într-o manieră liniştitoare.
• În cazul adolescenţilor, întâi află ce informaţii primesc din platformele de socializare. Nu toate ştirile sunt adevărate. Întreabă-i în mod direct despre război. Adolescenţii sunt atraşi de astfel de teme, îşi pot construi repede teorii personale despre conflictele militare şi pot fi influenţaţi de ceea ce citesc în mediul online.
• Discută cu adolescenţii într-o manieră asertivă, înţelegătoare, empatică, fără judecată şi critică, respectă ceea ce cred, chiar dacă deseori în primă fază adolescenţii sunt siguri de adevărul informaţiilor pe care le deţin şi mai puţini flexibili la acceptarea altor idei.      Articol publicat pe Unicef.org