Cum răspunde Europa ofertei de protecţie a lui Macron?
0România a primit o invitație pentru a participa la discuții privind aderarea la ”umbrela nucleară” franceză, a precizat ministrul de externe, Oana Țoiu. Ea a refuzat să își exprime opinia personală cu privire la aceasta.
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a anunțat majorarea arsenalului nuclear al țării sale, invocând creșterea amenințărilor globale. El vrea să implice alte state europene, precum Germania, în exerciții de descurajare nucleară. Cât de convins este Berlinul de argumentația lui Macron?
”Am ordonat creșterea numărului de focoase nucleare din arsenalul nostru”, a declarat liderul de la Paris într-un discurs de politică de securitate rostit la baza navală de pe Île Longue, lângă orașul-port Brest, în vestul Franței.
Spre deosebire de practica de până acum, Franța nu va mai face publică în viitor dimensiunea exactă a arsenalului său nuclear.
”Pentru a fi liber, trebuie să fii temut. Iar cine vrea să fie temut trebuie să fie puternic”, a spus președintele. Liderul de la Paris a subliniat că are datoria față de Franța să asigure o capacitatea de descurajare nucleară credibilă, iar un arsenal mai mare este, în opinia sa, indispensabil. Totodată, demnitarul francez a insistat că această decizie nu ar trebui interpretată drept începutul unei noi curse globale a înarmării nucleare.
Pe lângă anunțul privind extinderea arsenalului nuclear, președintele Franței a anunțat și exerciții militare nucleare comune cu Germania, țară pe care a numit-o ”partener-cheie în cooperarea în domeniul descurajării nucleare.
Parisul vrea descurajare nucleară europeană, însă control național al armelor
Pe lângă Germania, alte state europene, între care Grecia, Belgia, Țările de Jos și Polonia, și-au exprimat interesul de a participa, alături de Franța, la exerciții privind descurajarea nucleară.
Cancelarul german Friedrich Merz sugera recent că și avioane de luptă germane ar putea fi echipate cu arme nucleare franceze, însă din partea Franţei nu există, deocamdată, o confirmare oficială.
Cooperarea urmează totuși să fie aprofundată, Franța și Germania intenționând să creeze o ”grupă de coordonare nucleară”, iar Bundeswehr să participe la exerciții nucleare franceze.
Analiștii germani atrag atenția, de ceva timp, că situația este mai complicată decât la prima vedere. Pe de o parte, arsenalul nuclear al Parisului, care este considerat elementul central al apărării independente franceze, nu este integrat în structurile NATO și nici nu se dorește ca alte state să participe la finanțarea lui.
De asemenea, armele nucleare franceze pot fi lansate, cel puțin până în prezent, doar de avioane de luptă sau submarine franceze, iar autorizarea utilizării lor aparține exclusiv președintelui Franței, Emmanuel Macron.
Deputatul creștin-democrat german Jens Spahn își exprima recent îngrijorarea față de scenariul în care în Franța vine la putere extrema dreaptă. ”Nu aș avea încredere în asemenea guverne”, a spus el, incluzând în ipoteza sa și Marea Britanie.
Cooperarea franco-germană și limitele ei
Deși cancelarul Friedrich Merz este primul șef al guvernului german care nu respinge, în principiu, o cooperare mai strânsă în acest domeniu cu francezii, nu este clar în ce măsură Germania ar avea un beneficiu concret din inițiativa franceză.
Experții de la Berlin văd totuși posibilă o sincronizare mai bună între cele două țări în privința sistemelor de avertizare timpurie, a datelor radar și de recunoaștere, precum și extinderea cooperării în domeniul apărării aeriene convenționale.
Între timp, Germania rămâne parte a mecanismului de partajare nucleară din cadrul NATO, aflat sub conducerea Statelor Unite. Într-un scenariu extrem, avioanele germane Tornado ar putea transporta și lansa bombe nucleare americane, dacă Alianța ar autoriza un astfel de atac. Aproximativ o sută de focoase nucleare americane sunt staționate în Europa și sunt în curs de modernizare, semn că Washingtonul nu intenționează să retragă aceste arme prea curând.
Decizii la București
Ministrul român de externe, Oana Țoiu, a declarat că România se numără printre statele invitate să participe la discuțiile privind inițiativa franceză de cooperare în domeniul descurajării nucleare. Afirmația a fost făcută într-o conferință de presă comună cu omologul său polonez, Radosław Sikorski.
Țoiu a precizat că o hotărâre finală va fi luată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Într-un interviu acordat postului polonez TVP World, ea a evitat să își exprime o opinie personală privind eventuala participare a României la viitoare aranjamente de partajare nucleară sau la mecanisme de descurajare avansată, subliniind că astfel de decizii aparțin instituțiilor de securitate ale statului și trebuie să reflecte un consens național.
La rândul său, ministrul apărării, Radu Miruță, a afirmat ;i el că subiectul va fi analizat în CSAT. Oficialul a arătat că aeronavele utilizate în prezent de România nu pot transporta încărcături nucleare, dar că ar putea exista discuții despre achiziții sau modificări tehnice, precum și despre avantajele și riscurile unei astfel de capacități. El a adăugat că o astfel de prezență pe teritoriul României poate fi văzută atât ca o măsură de descurajare, cât și ca un potențial factor care ar transforma țara într-o țintă.
Avertismente istorice
Unii experți, analizând pas cu pas potențialul de escaladare, afirmă că un război nuclear nu mai pare atât de imposibil pe cât s-ar crede. Ei amintesc că pe același tip de analiză strategică se bazau planificările militare în timpul Războiului Rece.
Europa, însă, nu pare să fi învățat lecțiile trecutului.
”Ne aflăm într-o situație asemănătoare celei din anii ’50, când Statele Unite își reduceau drastic forțele, iar europenii se concentrau pe reconstrucție. În cazul unui atac sovietic, Occidentul nu ar fi putut răspunde convențional. De aceea, NATO a recurs la doctrina numită represalii masive, amenințând că va răspunde chiar și unui atac limitat printr-o lovitură nucleară”, scria, recent, cotidianul elvețian NZZ.
Această strategie era însă puțin credibilă, deoarece alianța nu ar fi deschis imediat porțile unui război atomic. În 1967, NATO a adoptat doctrina răspunsului flexibil, care prevedea reacții graduale la diferite tipuri de amenințări, iar armele nucleare deveneau doar ultima soluție. Baza acestei strategii a fost consolidarea forțelor convenționale, inclusiv prin crearea Bundeswehr după 1955.
Astăzi, situația pare paradoxală. După prăbușirea Uniunii Sovietice, Europa Occidentală și-a redus deliberat capacitățile militare. Acum, pe fondul revenirii Rusiei ca putere militară, reapare spectrul represaliilor nucleare.
SUA investesc masiv în descurajarea nucleară
Statele Unite, implicate timp de decenii în numeroase conflicte, au investit mai ales în forțele convenționale, iar modernizarea arsenalului nuclear a rămas în plan secund. Astăzi însă Washingtonul este nevoit să își reînnoiască întreaga triadă nucleară, adică sistemul de arme atomice care poate lovi de pe uscat, din aer și de pe mare. În prezent, doar SUA, Rusia și China dețin pe deplin o astfel de triadă, iar alte state – precum India – încearcă să o dezvolte.
Pentru a-și moderniza capacitățile, SUA au lansat un amplu program. Cele aproximativ 400 de rachete balistice intercontinentale Minuteman, din anii 70, vor fi înlocuite prin programul Sentinel, ceea ce presupune și modernizarea a sute de silozuri, a rampelor de lansare și centrelor de comandă.
În aviație, bombardierul B-52, construit în anii 1960, va fi menținut în serviciu până în anii 2050 prin noi modernizări, în timp ce noul bombardier invizibil B-21 a început deja zborurile de test.
Marina, la rândul ei, va înlocui submarinele nucleare din clasa Ohio cu noile submarine Columbia, primul urmând să devină operațional în 2031, iar rachetele Trident și focoasele nucleare vor fi și ele modernizate.
Întregul program de modernizare a triadei nucleare americane, care se va întinde pe aproximativ trei decenii, ar putea costa până la 1,7 trilioane de dolari. Potrivit experților, în următorii ani SUA vor cheltui anual pentru modernizarea armelor nucleare de două ori mai mult decât a costat cândva dezvoltarea primelor bombe atomice.
Strategii americani se întreabă însă cum pot fi împiedicate, în noile condiții, state precum China, Rusia sau Coreea de Nord să recurgă vreodată la arme nucleare. Cu alte cuvinte, cum poate fi menținută descurajarea nucleară, un mecanism care a funcționat pe tot parcursul Războiului Rece?
Experții consideră că, având în vedere direcția în care se dezvoltă China, Statele Unite nu trebuie doar să își modernizeze, ci și să își extindă forțele nucleare pentru a menține credibilitatea acestei descurajări.
Se încarcă comentariile...
