Cum poate câștiga Europa războiul de un trilion de dolari cu mașinăria de război rusă
0Războiul ruso-ucrainean nu evoluează deloc în favoarea Ucrainei. Trupele Federației Ruse se apropie de cucerirea Pokrovsk, ceea ce ar anihila un foarte important hub logistic al trupelor ucrainene în Donbas și pe deasupra renunțarea la încă un oraș - fortăreață. Au mai rămas doar trei astfel de orașe: Kostiantinivka, Sloviansk și Kramatorsk, iar Ucraina controlează în prezent doar aproximativ 20% din Donbas. Această regiune este nu numai cel mai important centru de resurse naturale și industrie pentru Ucraina dar și regiunea cu cea mai mare importanță strategică pentru acest stat. Din Donbas, trupele ruse pot cuceri foarte ușor alte orașe din restul Ucrainei, mai puțin fortificate și mai mult expuse din punct de vedere al reliefului natural.
În imagine, o hartă realizată de Clément Molin - o altfel de privire asupra stadiului actual al războiului din Ucraina. Cleștele se strânge nu doar asupra Donbas, ci asupra Europei în ansamblu.
Pentru a menține trupele ruse în actualele poziții, Ucraina a făcut în ultimele luni un uriaș efort uman dar și financiar. În 2025 efortul de război al Ucrainei se ridică undeva între 100 și 110 miliarde dolari, ceea ce înseamnă aproape jumătate din PIB-ul total al țării. La aceste sume se adaugă 250 de miliarde de dolari pe care Ucraina le-a primit sub formă de împrumuturi sau de armament. Mai ales partea de împrumuturi a crescut specataculos după ce SUA, odată cu venirea la putere a lui Donald Trump, a întrerupt orice formă de ajutor militar și s-a oferit să ajute Ucraina doar în acest fel. Deficitul Ucrainei a ajuns astfel la aproape 20% din PIB. Datoria publică, prin raportare la PIB, s-a dublat față de anul în care a început războiul.
Singura resursă stabilă la dispoziția Ucrainei provine din partea aliaților europeni. Până în prezent, aliații europeni au contribuit cu aproximativ 173,5 miliarde de euro, din care 63,2 miliarde euro au fost alocați pentru echipamente militare. Institutul Kiell estimează că până în iunie 2025 aliații europeni au oferit 138 miliarde euro Ucrainei, sprijin militar, umanitar și financiar. Pentru 2026, se estimează că aceste contribuții vor fi în jur de 30 - 40 miliarde euro.
Aceste sume pot părea mari dar sunt în realitate total insuficiente pentru efortul de război al Ucrainei și pentru ca economia ucraineană să nu intre în colaps.
O soluție de finanțare ar fi utilizarea sumelor de bani ale Federației Ruse blocate în băncile europene și administrate, în marea lor majoritate, de Euroclear în Belgia - 195 de miliarde de euro. Liderii europeni nu au reușit să se pună de acord la sfârșitul lunii octombrie cum ar putea să fie alocate aceste sume Ucrainei. Belgia a cerut garanții celorlalte state membrre UE ca, în cazul în care Federația Rusă se va îndrepta împotriva Belgiei în instanțele internaționale, cheltuielile să fie suportate egal de toate aceste state, nu doar de Belgia. Deocamdată, celelalte state membre nu acceptă o astfel de solidaritate cu Belgia. Activele Federației Ruse rămân în coontinuare blocate. Dobânzile la aceste active nu revin Ucrainei, mecanismul este mai complicat: Euroclear a transferat doar o parte din aceste dobânzi Ucrainei prin mecanismul windfall. În 2024 a fost vorba de 1,55 miliarde euro, în 2025, până în prezent, 1,47 miliarde, ceea ce reprezintă o parte infimă pentru efortul de război al Ucrainei. Nu toate dobânzile generate de aceste active sunt transferate Ucrainei. În 2024 totalul dobânzilor a fost de 6,9 miliarde euro, ceea ce înseamnă că Ucrainei i s-au transferat 22,4% din totalul dobânzilor activelor rusești blocate de Euroclear anul trecut.
Se estimează însă că, dacă în acest moment toate activele administrate de Euroclear ar fi transferate Ucrainei, ar mai fi nevoie de încă 230 de miliarde de dolari pentru efortul de război împotriva agresiunii ruse în 2026. De unde pot veni acești bani? Deocamdată, nu există nicio soluție. Vor fi deblocate activele înghețate ale Federației Ruse până la sfârșitul anului 2025? Pentru moment, la orizont nu pare a se contura un consens la nivelul liderilor europeni.
Un calcul făcut recent de The Economist arată că Ucraina ar avea nevoie de 390 miliarde dolari pentru a-și finanța deficitul și a putea continua războiul. Aceasta ar însemna ca fiecare stat NATO să contribuie anual cu sume între 0,2% și 0,4% din PIB.
De fapt, acest tip de contribuție nu ar fi foarte mare, dimpotrivă. Dacă ne uităm la cifrele absolute, efortul financiar pentru Ucraina pare uriaș, nesustenabil. Dacă însă raportăm la PIB-ul statelor NATO, aceste sume nu sunt deloc mari.
Aceasta ar însemna să existe însă un consens privind necesitatea de a ajuta Ucraina la un nivel care să îi permită să nu piardă războiul și de asemenea acceptarea ideii că, în everntualitatea în care Federația Rusă va câștiga în fața instanțelor internaționale în ceea ce privește confiscarea activelor înghețate, nota de plată va fi plătită în mod egal de toate statele membre UE.
A se observa că în România nici măcar nu a fost inițiată această discuție. Suntem de acord să alocăm 0,2% din PIB pentru Ucraina? Suntem de acord să despăgubim Federația Rusă pentru confiscarea activelor înghețate, nu acum, ci peste câțiva ani, când se vor încheia toate procesele internaționale?
România a alocat până în prezent Ucrainei, potrivit Consiliului Fiscal, 1,5 miliarde de euro în patru ani, ceea ce înseamnă 0,2% din PIB-ul anterior anului 2021. Dacă împărțim această sumă la cei patru ani, rezultă un total de 0,005% din PIB anual, sprijin militar, umanitar și financiar dar raportat la un PIB care era mai mic cu aproximativ 11% decât în prezent. Un sprijin care se poate vedea, în ansamblul sprijinului acordat Ucrainei, doar cu microscopul.
O soluție care este din ce în ce mai discutată la Bruxelles este emiterea pe piața internațională a unei emisiuni de obligațiuni, garantate de Banca Centrală Europeană. Ar fi al treilea astfel de gest în ultimii ani. Mai întâi s-au emis obligațiuni pentru atenuarea efectelor pandemiei. Rezultatul? Au crescut deficitele bugetare în marea majoritate a statelor membre UE. În unele cazuri, precum România sau chiar Franța, acest deficit a devenit complet nesustenabil, iar guvernele sunt nevoie să ia măsuri de austeritate, greu de acceptat de populație, în condițiile în care prețurile la energie au explodat după începerea războiului din Ucraina. Al doilea moment când s-a recurs la împrumuturi pe piețele financiare este programul Readiness 2030, pentru a găsi bani în vederea achiziției de echipamente militare. Vor mai suporta economiiile naționale din Europa un al treilea astfel de moment, de data aceasta explicit pentru a ajuta Ucraina? Procentual, nu este vorba de sume uriașe dar psihologic nu prea suntem pregătiți să strângem încă o dată cureaua pentru a rezista în fața agresiunii ruse.
Energie mai ieftină, bani pentru înarmare, bani pentru Ucraina. Toate aceste obiective sunt absolut necesare. Toate necesită sume de bani pe care statele europene nu le au în acest moment. Soluția nu este alta decât împrumutul pe piețele internaționale, afundarea în deficite bugetare din ce în ce mai nesustenabile, avansul partidelor populiste care și-au propus să fie vocea celor care nu mai vor măsuri de austeritate.
Merită acest efort? Categoric da, însă el trebuie explicat.
Să presupunem că nu se va face acest efort. Federația Rusă cucerește întreg Donbas. De aici până la capitularea Ucrainei mai este doar un pas. O Ucraină învinsă înseamnă un cec în alb pentru agresiunea Federației Ruse asupra statelor europene.
Soluția este complicată, greu de acceptat dar alternativa știm care este și nu poate fi acceptată.
Se va spune, mai mult ca sigur, că de fapt diavolul nu este atât de negru, Federația Rusă este atinsă de atacurile repetate ucrainene asupra infrastructurii energetice și resurselor de petrol și de gaz, sancțiunile SUA își fac efectul, militarii ruși sunt decimați pe scară largă. Mulți cred că Federația Rusă este aproape de colaps, doar Putin vrea să mai continue războiul dar de fapt nu are resurse și nu știe de unde să facă rost.
Este oare adevărat?
În perioada 2022 - 2025, Federația Rusă a cheltuit pentru efortul de război peste 500 de miliarde de dolari, mai mult decât dublu față decât au alocat statele NATO pentru Ucraina. Pană acum, în 2025 Federația Rusă a alocat 94 de miliarde de dolari acestui scop, o cifră record în comparație cu anii precedenți.
Statele europene nu au un sistem centralizat de alocare a fondurilor pentru Ucraina. Norvegia a anunțat că va oferi 8,5 miliarde dolari, iar Suedia 3,8 miliarde dolari în 2026 dar aceste două țări au sisteme de achiziții publice diferite. Alte state europene au contribuit și vor contribui mai puțin dar ajutoarele pentru Ucraina trec prin sisteme de achiziții publice foarte diferite. UE este abia la începutul armonizării sistemului de achiziții publice pentru echipamente militare. Situația nu s-a remediat nici cu odată cu demararea programului SAFE ca parte a Readiness 2030. Cele 27 de state europene achiziționează echipamente militare folosind 27 de proceduri diferite. Federația Rusă folosește un singur sistem de achiziții în materie de armament. Greoi, corupt, de inspirație sovietică, se poate spune orice negativ despre acest sistem dar nu se poate nega că este unul singur. Statele europene riscă să cumpere o mitralieră de la un furnizor care câștigă o licitație publică în Germania și muniție pentru acea mitralieră de la un alt furnizor care câștigă o licitație publică în Franța - de exemplu. Abia când acestea ajung în Ucraina, militarii de pe front vor realiza că au primit echipamente care nu se potrivesc.
Dintre fondurile dedicate rîzboiului din Ucraina, Federația Rusă a alocat jumătate, 250 de miliarde de dolari, renovării facilităților de producție. Industria chimică a primit 30 - 40% din această sumă. UralChem, Kazanorgsintez, EuroChem, UGMK, Lukoil, Evraz oferă în prezent 75% din ce este necesar pentru a produce muniții. În acveste condiții, cam târziu au apărut sancțiunile la adresa Lukoil. Datorită acestor comenzi de stat, se estimează că Federația Rusă produce 3 milioane de obuze anual. UE poate livra doar 400.000 - 600.000 din cele 1,5 milioane de obuze promise Ucrainei. Nu este vorba de lipsă de voință politică. Efectiv nu se poate produce și livra Ucrainei mai mult. Din 2024 RP Chineză a interzis exportul de nitroceluloză, folosită pe scară largă în Europa pentru producerea de muniție. Evident, prin acest gest RP Chineză a ajutat Federația Rusă dar nu a fost sancționată de statele europene. De fapt, puțini au făcut legătura între ce exportă dar mai ales ce nu exportă RP Chineză și efortul de război ai Federației Ruse.
Armata ucraineană are nevoie de drone mai puternice decât are în prezent pentru a anihila producția de drone rusești de la fabrica din Alabuga, Tatarstan. Aceasta a produs în anul 2025 peste 60.000 de drone pe lună. Nu este propagandă rusă, ci este vorba de estimările experților militari occidentali. S-au investit 7,5 miliarde de dolari doar în producția de drone în Federația Rusă. Industria rusă de drone înseamnă peste 900 de companii unde lucrează peste 300.000 de angajați. Ucraina primește rachetele Storm Shadow din Marea Britanie, iar acestea sunt foarte eficiente. Se cunoaște mai puțin faptul că Marea Britanie a întrerupt producția de Storm Shadow în urmă cu 15 ani. Abia în 2025 producția a fost reluată.
Pentru a produce echipamente militare, statele europene au nevoie de semiconductori care se bazează pe metale rare. RP Chineză controlează 70% din metatele rare care pot produce radare, sisteme de ghidare, sisteme de bruiaj al dronelor, etc. și nu exportă mai nimic în Europa dar este generoasă în schimb în acest domeniu cu Federația Rusă.
Federația Rusă folosește în prezent din ce în ce mai mult drone pe fibră optică, imposibil de detectat. Ucraina a început abia recent producția de astfel de drone. Federația Rusă deține un avantaj în domeniul acestui tip de drone, având o producție impresionantă dar Ucraina are un potențial uriaș în materie de tehnologie și rază de acțiune. Din păcate, deocamdată, pe front conteează cantitatea și nu calitatea. Pentru cantitate este nevoie de bani - bani pe care Ucraina nu îi are în prezent.
Gazprom, Rosatom, Rosneft, Surgutneftgas, Novatek și Lukoil au investit până acum 300 de miliarde de dolari în industria militară și pe partea de cercetare - dezvoltare de echipamente militare.
Pentru a reuși să mențină un echilibru pe front, statele europene trebuie să producă și să livreze Ucrainei cel puțin atât cât produce și livrează Federația Rusă pe an: 60.000 de drone, 1500 tancuri, 3000 de vehicule blindate, 3000 de rachete cu rază lungă de acțiune.
Este mult, este puțin? Depinde la ce ne raportăm. Acesta este însă prețul libertății, prețul necesar pentru a ține la distanță mașinăria de război rusă.
În timp ce Federația Rusă se înarmează, iar RP Chineză livrează, statele europene s-au blocat în discuția referitoare la folosirea activelor înghețate ale Federației Ruse, resurse care nu acoperă nici măcar jumătate din nevoile Ucrainei pentru a rezista. SUA au sancționat Lukoil și Rosneft, în Europa suntem încă la stadiul de discuții ce se va întâmpla cu rafinăriile Lukoil, cine le va prelua și cu ce cost. Ideea de a sancționa RP Chineză pentru ajutorul dat Federației Ruse este încă abia la început. Doar în ultimul pachet de sancțiuni din octombrie 2025 UE a sancționat două rafinării chineze și un trader de petrol din RP Chineză, după ce sancționase anterior companii chineze care furnizau Federației Ruse componente de drone și microelectronică. Sancțiuni deocamdată simbolice care nu prea au efect asupra colaborării militare ruso - chineze.
Ce se va întâmpla dacă paradigma europeană de ajutor a Ucrainei nu se va schimba rapid? În primul rând, mașinăria de război a Federației Ruse va cuceri întregul Donbas, în maxim 18 luni. În acel moment, Vladimir Putin va fi de acord să înceapă negocieri ”de pace”. O pace sau mai degrabă un armistițiu total nefavorabil Ucrainei. Efectele pentru moralul ucrainenilor și al partenerilor europeni vor fi devastatoare. În scurt timp, încurajat de acest rezultat favorabil, agresiunea rusă asupra statelor europene va demara, iar rezultatul erste greu de prezis.
Prin urmare, nu există nicio altă variantă pentru a asigura pacea și relativa prosperitate a continentului european decât definirea unui scop strategic: competiția, de la egal la egal, cu mașinăria de război rusească de un trilion de dolari. Deocamdată, este posibil. Peste maxim 18 luni nu va mai fi posibil și nici măcar util.
În imagine, o hartă realizată de Clément Molin - o altfel de privire asupra stadiului actual al războiului din Ucraina. Cleștele se strânge nu doar asupra Donbas, ci asupra Europei în ansamblu.
Se încarcă comentariile...
