Cum a dat Băsescu o lovitură de stat în 2009 şi ne-o spune abia acum

Miercuri seară, în interviul cu Robert Turcescu de la B1TV, Traian Băsescu spunea că organizarea unui referendum pentru modificarea Constituţiei în aceeaşi zi cu alegerile prezidenţiale ar fi „o lovitură de credibilitate aproape egală cu lovitura de stat de astă-vară”.

Pentru a se face cât mai clar înţeles, Preşedintele insista, vorbind despre „un ridicol complet în care lumea ne-ar considera neevoluaţi şi ca stat; ar fi o notă proastă şi pentru electoratul care acceptă un astfel de sacrilegiu democratic.”

Ridicolul în politică nu ucide. Dar uneori parcă e păcat că nu doare.

Se mai întâmplă ca politicienii să spună azi una şi mâine alta. Dar zău dacă nu este strigător la cer ca acelaşi politician să facă exact inversul a ceea ce a susţinut mai devreme cu atâta tărie şi a folosit ca bază a strategiei sale politice.

Ne aducem aminte cu toţii cum instrumentul referendumului a fost propus şi folosit de Traian Băsescu de mai multe ori, cel mai recent şi mai semnificativ în 2009, la alegerile prezidenţiale. Dacă nu ar fi fost referendumul, poate Traian Băsescu nu mai era acum preşedinte.

În schimb în 2013 acelaşi Traian Băsescu clamează cu sfântă indignare neconstituţionalitatea organizării referendumului în aceeaşi zi cu alegerile prezidenţiale.

Curat murdar, coane Fănică!

Cum ar spune proto-consultantul politic al vremurilor trecute, dar mereu actuale, ilustrul analist electoral Caragiale: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica. Ori să se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale.”

Traian Băsescu a introdus în România referendumul prezidenţial concomitent cu diferite tipuri de alegeri. S-a întâmplat în 2007 şi, cel mai important, în 2009, când soarta lui Băsescu era în joc, după un mandat dezamăgitor.

Referendumurile au fost artificiile care i-au permis locatarului de la Cotroceni fie să se implice în campaniile electorale ale PDL fără intra în coliziune directă cu Legea fundamentală, fie să nu dea seamă de propriile nerealizări.

Cei care l-au urmărit pe Preşedinte la B1 nu pot să nu pună momentul în oglindă cu cel din 24 septembrie 2009, când acesta anunţa, de la pupitrul Cotrocenilor, demararea procedurilor pentru un dublu referendum desfăşurat în aceeaşi zi cu alegerile prezidenţiale din 2009.

Pentru a contracara atacurile care se profilau din partea organizaţiilor civice şi a celor care erau la curent cu recomandările Comisiei de la Veneţia, Traian Băsescu venea în sprijinul referendumurilor sale cu argumentul suprem: aşa facem economie la buget.

Vă mai aduceţi aminte vremurile când Băsescu clama „să ne întoarcem la popor?”. Uite că azi nu mai vrea să se mai întoarcă la popor. Dânsul vrea să se întoarcă la popor doar când îi este convenabil. Dreptate să fie, dar nu pentru căţei.

Acum patru ani, când interesul i-o cerea, Băsescu făcea economii pe seama democraţiei şi a statului de drept. Se întorcea la popor.

Astăzi, izolat la Cotroceni şi ferindu-se să dea ochii cu poporul precum dracul de tămâie, Preşedintele urlă că referendumul în aceeaşi zi cu alegerile prezidenţiale ar fi o adevărată lovitură de stat. Nu mai e bun poporul. E lovitură de stat.

Având memoria scurtă precum a unui peşte auriu de acvariu, Preşedintele ajunge să facă un auto-denunţ. A fost sau n-a fost lovitură de stat în 2009, domnule Preşedinte, când ne propuneaţi referendum simultan cu alegerile pe care le-aţi câştigat atât de greu?

Contrazis de propriile acţiuni, Preşedinte încearcă să o scoată cumva la lumină, fâcând diferenţa între referendumul pentru revizuirea Constituţiei şi alte tipuri de referendum.

„Un referendum în care spui „da” sau „nu” e democratic, dar să pui o Constituţie cu alegerile preşedintelui, e greu de acceptat.”, spunea ieri Preşedintele. Argumentul nu ţine însă. Introducerea Parlamentului unicameral, propusă de Preşedinte în 2009, oare despre ce era? Nu cumva despre modificarea Constituţiei?

Încolţit de afacerile sale imobiliare, Traian Băsescu tot caută să schimbe subiectul şi să devină ofensiv comunicaţional.

Pentru că nu apare însă din spuma mării, ci are nouă ani de mandat la activ, verdictele sale arată precum declaraţiile unui suspect care, încercând să scape de o acuzaţie, mărturiseşte o alta.

La Traian Băsescu, loviturile de stat sunt la fel de dese precum fracturile de logică. Ambele arată un registru al ridicolului care a devenit propriu ieşirilor prezidenţiale.