Cui i-e frică de Centrul Vechi?

Aud prin presă că primăria stă să mai vină cu o lege demnă de întreaga sa atenţie. Mie mi se pare o farsă. Dar din păcate prea multe farse s-au adeverit în ultima vreme.

În oraşul cu şase sectoare şi nume de cioban, municipalitatea mutată în transhumanţă pe cheiul gârlei din dotare, şade proptită în propria-i bâtă managerială şi cugetă (deci există) la ce legi şi ordine să mai nască pentru bunăstarea şi fericirea cetăţenilor.

Cum toate problemele majore ale urbei au fost rezolvate ( trafic, poluare, locuinţe sociale, orori arhitectonice, facilităţi pentru oamenii cu handicap, mizerie, etc), municipalitatea a rămas fără subiect de cugetare aşa că s-a hotărât să ia în pieptu-i viril ultimul bastion al lipsei de civilizaţie: programul de funcţionare al teraselor din Centrul Vechi.

Este cunoscut pentru toată lumea cât de nociv este acest program pentru cetăţenii cu drept de vot, cât de subuman şi dezgustător este acest program pentru societate şi clasa muncitoare. Da, el trebuie pus la zid şi castrat public până la ora unsprezece şi ceva. Să fie un exemplu de ordine şi disciplină municipală. Va fi montată o instalaţie cu sirenă ce va da stingerea iar cetăţenii prinşi de ora fatală nu au decât să fugă cu ultimul dumicat de mic în gură, cu halba de bere în buzunar căci, vorba aceia, e ordin de la primărie. Vor fi organizate patrule cetăţeneşti şi de jandarmi care să supravegheze liniştea absolută după ora închiderii. Orice locantă prinsă ca face trafic cu chifle sau rachiu în afara orelor de program va fi sancţionată prin ardere pe proţap ( nu se va folosi rug deoarece există probleme cu verticalitatea în acea zonă).  Numai astfel se poate asigura liniştea locuitorilor de origine nomadă ce fireşte locuiesc clandestin în zona delimitată de Calea Victoriei şi Bulevardul I.C. Brătianu. Găştile anarhiste de tineri fără origine sănătoasă ce-şi permit să cheltuie bani în arealul indicat ar face bine să se autodenunţe pentru a scuti astfel cheltuirea unor sume imense din banii publici pentru identificarea şi prinderea acestora.  Centrul Vechi trebuie sa fie un exemplu de corectitudine mai ales pentru faptul că este călcat de singurii câţiva turişti străini rătăciţi iar aceştia trebuie să ia act de rigoarea şi atenţia la detalii a neamului nostru. Anarhiştii şi cheflii împreună cu toţi prietenii lor n-au decât să se ducă în Nordului sau Dorobanţi pentru că Centrul Vechi nu mai este un loc pentru ei. Iar dacă cumva nu se vor duce atunci va fi raţionalizat şi alcoolul în această zonă el fiind permis doar între orele zece si unsprezece dimineaţa. In aceste condiţii ar fi o prostie ca toţi aceşti oameni să nu migreze către zonele respective mai ales că investitorii de acolo s-au dat peste cap şi au investit serios, unde mai pui că au şi pedegree politic.

Sunt voci ce spun că autorităţile noastre vor să aplice modelul austriac, vienez, model care ne face bine şi ne pune pe harta lumii civilizate. Vocile beţivilor autentici, ale chefliilor, ale studenţilor si ale prietenelor lor frumoase, vocile angajaţilor ce scapă de stres la una mica, ale boemilor, ale artiştilor, vocile celor care au nevoie de cât mai multe ore în viaţa lor ce merită trăită, vocile nescorţoşilor şi cele ale îndrăgostiţilor întreabă însă: „de când suntem noi austrieci?”. Ăia sunt trişti şi reci. Nouă daţi-ne exemple din Italia şi Franţa căci Traian încă mai stă cu lupoaica în braţe pe scările Muzeului de Istorie, daţi-ne exemple din oraşe cu populaţie ce iubeşte să trăiască în ciuda tuturor cutremurelor economice. Bucureştenii nu trag oblonul la unsprezece pentru că pe geamul lor nu se vede nici un cerc polar,  şi nici nu ştiu să se îmbete repede din bere. Nu. La noi cheful este lung, petrecerea nu are sirenă sa o stingă. Când va veni adevăratul sfârşit al lumii, bucureştenii vor fi cei mai câştigaţi pentru că au trăit mai mult şi s-au bucurat mai mult. Iar asta nu se poate reglementa prin legi de orar.

 Aşadar se pare că răspunsul la întrebarea cu Virginia Woolf din titlu încă îşi caută o identitate ce cu siguranţa nu poate fi găsită în argumentele primăriei. Mai degrabă răspunsul e atât de ascuns încât nici nu are rost să-l cauţi, ca orice lucru ce ţine de politica din voievodatul nostru. Îşi are cu siguranţă însă rădăcinile în micro si macro combinaţii economice cu implicare foarte mondenă. Este ora şapte şi jumătate, Miţa e în gară la Titu iar eu mai am vreo patru ore legale de băut. Aşa că, din spirit de exerciţiu, o sa mai îmi pun un pahar şi o să trag tare până la închidere. Noapte bună Bucureşti, noapte bună…