Cu Dustin Hoffman la film

Festivalul de la Karlovy Vary, ajuns la ediția 60 și la 90 de ani de la nașterea marelui lor disident și dramaturg: Vačlav Havel (zici că sunt cifrele ideale pentru manechine 90-60, dar și un 80, de când i-a luat-o Cannes-ului un pic înainte) a rezervat un dar pentru cinefilii pasionați, de 4 iulie american, proiecția filmului The Graduate/Absolventul (1967).

Dustin Hoffman la Festivalul de Film de la Carlovy Vary 2026

Bonus, protagonistul fermecător Dustin Hoffman s-a aflat pe scenă, mai întâi, cu Karel Och, directorul artistic și o traducătoare impecabilă, căreia îî suntem recunoscători, noi publicul, de fiecare dată. Actorul a povestit cum Mike Nichols era un fel de Steven Spielberg al vremurilor sale și cum de 2 ani căuta cine să-l joace pe tânărul Ben, și chiar hotărâse să renunțe la proiect. Și ce mare păcat ar fi fost. Pe final a fost între Dustin și Robert Redford.(Ceva mai târziu vor juca împreună în legendarul Toți oamenii președindelui, al lui Alan J. Pakula). Ecranizat după cartea lui Charles Webb, apărută în 1963, deci înainte de Războiul din Vietnam, după care SUA avea să fie la fel de divizată ca în zilele nostre, a punctat invitatul de onoare. 

Standing ovations, aplauze în picioare și la început și la sfârșit, la care starul a încercat să domolească entuziamul, pe bună dreptate, fără margini, cu un gest delicat și firesc, al degetului arătător peste buze, cu o tandrețe infinită, arătată și cu o zi înainte, când a primit Globul de Cristal. Pe ecran, a curs lista peliculelor în care a apărut, și cu fragmente, minunat alese. A mulțumit că există acest mod extraordinar de a onora a 7-a Artă, prin proiecții pentru entuziaști. Și a început filmul, color, nu alb-negru, precum copia de la Cinematecă, dar de care ne-am bucurat că există.

Și a rămas cu noi, care am savurat până și fiecare onomatopee fără egal, dar și prezența atât de senzuală a lui Ann Bancroft (soția, până s-a stins, a regizorului Mel Brooks, care e centenar acum) și care va rămâne prin Mrs. Robinson (și melodia de neuitat a lui Simon & Garkunkel), prototipul seducătoarei insinuante și periculoase, dar nicio clipă vulgară. Katherine Ross îi face față cu brio, și rămâne o Elaine iconică. Sper că v-am făcut poftă să-l (re)vedeți.

Nici că ar fi putut fi ales mai bine decât aceast titlu, care să-l definească ideal, pentru publicul de toate vârstele prezent.

P.S. Nu ratați The Tuner/Sunetul perfect are un preț (2025). Acordorul de piane rulează în România, după ce a avut premiera la Festivalul de Film American Independent, organizat, de 10 ediții, de Cristian Mungiu. O să descoperiți cât de grozav e D.H., mai frumos ca-n tinerețe, și cu aluzii strecurate abil, pentru cunoscători, din cariera fără cusur a celui a cărui mamă s-a născut la Iași.

P.S.2 Îi sunt recunoscătoare colegei mele de breaslă (sunt mândră că-mi îngăduie formularea) Magda Mihăilescu, pentru poza mult mai izbutită pe care i-a făcut-o, din rândul 1, la doi pași de podium, unde ne aflam ca presă, pe locurile perfecte.

Irina-Margareta Nistor, acreditată și invitată de Festivalul Internațional de la Karlovy Vary