Cronica unui act ratat sau experimentul Videle în Parlamentul European

Dezbaterea din Parlamentul European cu privire la situaţia statului de drept în România le-a oferit Vioricăi Dăncilă şi colegilor ei de partid/coaliţie o şansă unică: să demonstreze că sunt pregătiţi, fermi, eleganţi, receptivi, stabili în convingerile lor, dar dispuşi să lase o marjă de negociere, dovedind că ştiu să joace inteligent şi pe termen lung.

Asta ar fi fost strategia unor socialişti deştepţi, care ştiu ce vor şi de la audienţa lor, şi de la UE.

Dar nu. N-a fost să fie. A fost un teatru scurt ţâfnos, urmat de nişte episoade de tarabă şi condimentat cu un necrolog al adevarului care ar fi făcut să se ruşineze şi ultimul câine. 

„N-am venit să dau socoteală. Am venit pentru că vă preţuiesc“ - foarte ipocrit şi parţial neadevărat; în primul rând, pentru că discursul de acasă al PSD este vădit antieuropean; în al doilea rând, pentru că, atâta timp cât suntem un stat membru al UE şi funcţionăm sub incidenţa Tratatelor, în cadrul ordinii de drept europene, guvernele care deviază de la reguli sau le încalcă pot fi chemate să dea socoteală; că alţii ştiu să facă această invitaţie diplomatic şi elegant, asta e drept şi adevărat. 

Citez aproximativ / sintetizez:

„Noile legi ale justiţiei vor reda judecătorilor independenţa/vor ţine departe orice factor politic“. O minciună gogonată. Sistemul de control ierarhic, numirile, noile structuri de anchetă, sistemul de pensionare şamd, toate împreună măresc dramatic presiunea asupra magistraţilor şi depopulează sistemul. Tot un fel de epurare, similar cu ce s-a petrecut în Polonia, unde magistraţii au fost pensionaţi forţat. Atâta libertate au simţit magistraţii văzând noile amendamente încât peste 4.000 (mai mult de jumătate din sistem) au semnat un memoriu, în 2017, pentru a-şi exprima profundul dezacord faţă de modificările propuse. Mai mare ofertă de independenţă atât de crunt refuzată nu există.

„Avem probleme majore în sistemul de justiţie. Asociaţiile magistraţilor îşi exprimă îngrijorarea cu privire la anchetele DNA asupra procurorilor şi judecătorilor, avem peste 3.000 de anchetaţi în sistem“. Datele provin de la Inspecţia Judiciară şi nu reflectă doar anchete DNA, ci şi plângeri şi sesizări ale inculpaţilor, ceea ce, practic, înseamnă că fiecare om care s-a simţit nedreptăţit poate face o sesizare care se transformă într-un dosar. „Asociaţiile magistraţilor“ la care a făcut referire doamna Dăncilă înseamnă, în principal, UNJR-ul doamnei Gârbovan - 60 de membri. Prin contrast, FJR - Forumul Judecătorilor din România - are peste 1.000.

Cât despre influenţe şi legătura cu politica, ultimul raport DNA spune că în ultimii cinci ani au fost trimişi în judecată 68 de înalţi demnitari: „14 miniştri şi foşti miniştri, 39 de deputaţi, 14 senatori şi un membru al Parlamentului European. Dintre aceştia, au fost condamnaţi definitiv 37, după cum urmează: nouă miniştri şi foşti miniştri, 21 de deputaţi, şase senatori şi un membru al Parlamentului European“. Abia asta este o reflectare complexă şi variată ca paletă cromatică a factorului politic în justiţie. 

Dan Nica: Avem 98% achitări. O minciună flagrant de gogonată, pe care nimeni nu o poate rosti cu atâta nonşalanţă decât dacă este un adevărat profesionist. În realitate, rata achitărilor este în jur de 10%, sub media europeană.

Finalul apoteotic: poporul român iubeşte acest guvern. Este un guvern atât de iubit încât a reuşit să scoată, în ovaţii, 600.000 de oameni în stradă, la -20 de grade, unde au rămas foarte mulţi dintre ei până în ziua de azi. Poporul român îl iubeşte atât de mult, cu tot cu partidul lui de guvernare, încât o strigă în gura mare pe la toate evenimentele şi festivalurile pe la care apucă să se exprime. Cu o singură mare excepţie, Sectorul 5, unde Dan Bitman îl iubeşte pe primar mai mult decât iubeşte poporul guvernul. 

Pe parcursul discuţiilor, s-au schimbat salutări călduroase între grupuri politice, ţăţisme, măsline, atacuri la persoană, ceva antreuri cu mult populism marka UKIP, a existat şi o revoltă a cartonaşelor, iar desertul a venit mai târziu, în ţară, când domnul Liviu Dragnea a felicitat-o pe doamna premier Dăncilă pentru prestaţie. Adică, pe scurt, a apreciat efortul supraomenesc pe care premierul l-a depus atunci când a citit de pe foaie, nu fără nicio greşeală de limbă. În final, a făcut doar una, deci se poate spune că a fost o prestaţie fabuloasă.

Aşa a fost ziua noastră de glorie. O zi în care unii deputaţi europeni, sufocaţi de atâta ipocrizie, au întrebat la modul cât se poate de onest şi abrupt: „Românii sunt un popor decent şi curajos, îi ignoraţi, doamnă, de ce nu vreţi să vă ascultaţi poporul? Ce interese ascunse colcăie în spatele Guvernului dumneavoastră? Acest Parlament vrea să ştie aceste lucruri“.

O zi în care lipsa argumentelor a ridicat tonul dezbaterii până sus, la această copertină de tejghea, de sub care lumea se vede frumos, colorată în roşu, iar fructele par mai coapte. Pentru că atât i-a dus capul.

A fost educativ şi captivant. Îi mai votăm.