Cronică de spectator fericit

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Scenă din Zic Zac, un spectacol de Andrea Gavriliu şi Ştefan Lupu FOTO Adi Bulboacă
Scenă din Zic Zac, un spectacol de Andrea Gavriliu şi Ştefan Lupu FOTO Adi Bulboacă

Anul acesta mi-a fost peste poate să fiu prezent la Timişoara pe toată durata celor opt zile ale Eurothaliei, festivalul european de teatru în cursul căruia Teatrul German de Stat din localitate şi-a sărbătorit cu eleganţă cei 60 de ani de existenţă, dar şi anvergura valorică dobândită mai cu seamă în vremea din urmă.

Nu am, aşadar, o privire generală asupra manifestării, nu mă pot încumeta să stabilesc ierarhii axiologice pretins obiective. Îmi îngădui, aşadar, luxul de a fi declarat subiectiv şi să spun că două au fost spectacolele (cu excepţia Pescăruşului, excelentă producţie a Teatrului-gazdă, comentată în detaliu la vremea premierei) văzute de mine, spectacole ce m-au interesat în mod deosebit. Şi pentru că tocmai mi-am declarat subiectivitatea, merg până la capăt şi recunosc că mi-au plăcut, m-au făcut fericit, m-au încântat de-a binelea. E vorba despre spectacole diferite din toate punctele de vedere, spectacole provenind din ţări diferite. Primul, în ordinea vizionării, a fost Ivona, principesa Burgundiei. Cel de-al doilea, Zic Zac, o producţie a UNATC din Bucureşti, la origine un examen de absolvenţă a ciclului de master, promoţia 2013.

Demult nu am fost atât de entuziasmat în faţa unui spectacol aşa cum mi s-a întâmplat cu Zic Zac. Demult nu mi-a mai fost aşa de ciudă pe mine că nu l-am văzut ceva mai devreme. Dacă ar fi fost să fie, cu siguranţă aş fi făcut orice ca să îl invit la ediţia din septembrie a Festivalului de Teatru Scurt de la Oradea, ediţie al cărei selecţioner am fost. Mă pot consola cu ideea că nimeni nu-i perfect şi că mitul criticului care vede tot a cam dispărut demult. 

Nu intenţionam să scriu despre Zic Zac. E un spectacol de teatru-dans, poate, nu poate, sigur, de teatru-coregrafic, cum zice Gigi Căciuleanu. Unul dintre interpreţi, fenomenalul Ştefan Lupu, a colaborat cu maestrul la D-ale noastre, iar Andrea Gavriliu şi Gabriel Costin sunt asemenea colegului lor deja amintit în principal actori de dramă. 

Am fost curios să văd ce s-a scris despre montare. Am căutat cu speranţă vreo însemnare ceva mai consistentă pe utilul, dar fatal-imperfectul site Regizor caut piesă. Nu am găsit nimic. M-am încăpăţânat şi după o căutare ceva mai asiduă am găsit o excelentă cronică, mai exact o cronichetă, pe un blog personal, articol semnat cu un pseudonim. Nu ştiu cine se ascunde în spatele lui, dar e, cu siguranţă, vorba despre o persoană care nu doar că scrie bine, ci care chiar ştie despre ce scrie. A mai scris ceva Oana Stoica în Dilema veche

Atunci m-a cuprins revolta. O revoltă la adresa mea, o revoltă la adresa „breslei“. Au dreptate tinerii artişti să se simtă frustraţi, au dreptate să ne considere depăşiţi, au dreptate să nu ne bage în seamă. Omisiunea noastră, a criticii „serioase“, cu vechi state de serviciu, cel puţin în cazul de faţă, mi se pare de neiertat. Cum de neiertat mi se pare şi că spectacolul nu a fost invitat în secţiunea Teatrul de mâine a FNT, chiar dacă creatorii lui, Andrea Gavriliu, Ştefan Lupu şi Gabriel Costin, sunt actori cunoscuţi, cu realizări notabile în registrul teatrului dramatic şi în pofida faptului că FNT-ul din anul acesta nu a avut o secţiune de genul dans în teatru.

ziczac

Scenă din Zic Zac, un spectacol de Andrea Gavriliu şi Ştefan Lupu (foto: Adi Bulboacă)

Iată de ce aştern acum pe hârtie, mă rog, pe ecranul computerului, câteva gânduri despre Zic Zac.

Andrea Gavriliu şi-a asumat pentru această montare mai tot ceea ce îşi putea asuma. I-a conceput dramaturgia, i-a imaginat decorurile şi costumele, este o impecabilă dansatoare. Şi-a găsit un reazem ideal în Ştefan Lupu. Excelent dansator, bărbat tânăr, frumos, distins, puternic. Fac împreună un cuplu artistic fără cusur. În Zic Zac interpretează, deopotrivă cu mijloacele specifice actoriei ce i-a consacrat (Andrea a fost magnifică în Herr Paul de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, Ştefan l-a jucat admirbil pe Ferdinand în Furtuna Cătălinei Buzoianu de la Teatrul Mic) dar şi cu cele ale dansatorului (dans contemporan! –exclamă, către sfârşit, ironic, autoironic şi cu un plurisemantism vecin cu ambiguitatea personajul interpretat de Ştefan Lupu) doi tineri. Tineri singuratici care se întâlnesc pe neaşteptate într-un bar oarecare. Au poftă de dans. Dar sunt la dispoziţia capriciilor dj-ului. Acesta e un tip masiv, cu personalitate, îmbrăcat fistichiu, e ţepos la propriu şi la figurat, schimbă când vrea el şi cum vrea el muzica. Face un fel de zig-zag, un cocktail muzical. Dar are muzica în sânge, vrea şi el să danseze, se joacă de-a dansatorul. Gabriel Costin e savuros în rol. 

Cei doi potagonişti dansează la început individual. Încercările tânărului de a intra în vorbă cu fata de alături, tentativele lui de „agăţare“ eşuează. Un fel de concurs se instituie între ei. Mai apoi gheaţa se sparge, iar El şi Ea ne spun în cuvinte puţine, dar în mişcări atent cumpănite, solicitante, fără a obosi parcă niciodată, poveşti. Despre singurătate şi prietenie, despre îndrăgostire şi dragoste, despre erotism, sexualitate şi despre amorul carnal, despre ceartă şi împăcare. Se joacă inteligent şi amuzant de-a suprarealiştii şi de-a dramaturgia ionesciană, dislocând proverbe şi asociindu-le aiurea, un aiurea foarte bine gândit, cu mare impact la public. Schimbă costume. Se folosesc de accesorii ale acestora. Cravata tânărului macho ajunge să fie ataşată de unul dintre pantofii acestuia. Dansează în final Dancing Queen. Urmează nesfârşite ropote de aplauze. Interminabile chemări la rampă. Publicul ovaţionează în picioare. În chip neaşteptat, sunt printre primii care se ridică, chiar primul care strigă bravo. O fac pentru că aşa simt. O fac pentru că cei trei o merită pe deplin. 

Arta dansului, spunea Gigi Căciuleanu la Sibiu, cu ocazia premierei spectacolului Mozart steps, e arta intrării în posesie a spaţiului. Andrea Gavrilliu, Ştefan Lupu şi Gabriel Costin îl domină de-a dreptul.

UNATC Bucureşti- ZIC ZAC- Un spectacol de Andrea Gavriliu şi Ştefan Lupu;


Dramaturgia, decorul şi costumele: Andrea Gavriliu;


Cu: Andrea Gavriliu, Ştefan Lupu şi Gabriel Costin;


Data reprezentaţiei: 14 noiembrie 2013

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite