Corupţia care ucide

În vâltoarea asaltului informaţional legat de investirea unui nou guvern, un aspect sensibil risca să fie trecut sub tăcere şi ignorat. Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a cerut reţinerea în vederea arestării a secretarului de stat din Ministerul Sănătăţii, Alin Ţucmeanu,  pentru infracţiunea de luare de mită.

Problema este una gravă – dacă luăm în considerare că şi domnia sa şi subalterna sa directă, doamna director general Udrea, arestată şi ea pentru luare de mită, erau responsabilii de politica medicamentului din această ţară. Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece, cine este corupt, nu va face distincţie între banii veniţi de la o drogherie, de la un furnizor de servicii pentru un spital sau de la cei care ipotetic ar avea interesul unor modificări legislative având consecinţe de ordinul a sutelor de milioane de euro – în domeniul programelor naţionale sau a listelor de medicamente compensate.

DNA merita în această etapă felicitările noastre, ale cetăţenilor de rând, deşi nu exclud ca prin accidente involuntare sau provocate aceşti funcţionari publici să scape basma curată în pofida a ceea ce astăzi par a fi evidenţe!

Temerile mele se bazează pe drumul urmat de o sesizare adresată DNA în urmă cu aproape 2 ani, în legătură cu dezastrul produs la Institutul Cantacuzino, prin elaborarea sub presiune a unei tranşe de vaccinuri, care s-a dovedit a fi neconformă standardelor legale şi imposibil de comercializat. Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu acest subiect, despre care am scris ani la rând încercând să contribui la salvarea acestei instituţii strategice a sistemului de sănătate din România, ratarea producerii vaccinului antigripal a reprezentat piatra de mormânt pusă peste această secţie de producţie. Ministerul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu a optat să încheie un contract cadru pe 3 ani de achiziţie din import de astfel de vaccinuri în loc să îndrepte ceea ce mersese prost (o banală centrifugă). Astfel, producţia nu s-a mai reluat iar personalul de specialitate a părăsit instituţia, astăzi în acea secţie găsindu-se doar o linie de producţie nouă (adică aproape nefolosita) ca şi abandonată.

Desigur, DNA are mii de sesizări şi de dosare, însă unele dintre ele, mai ales cele relevante – hai să le spun cu valoare de exemplu – sau care s-au produs ca urmare a unor fapte penale menite a afecta un număr mare de persoane sau chiar întreaga populaţie, ca în cazul de faţă, ar fi meritat atât o prioritate cât şi o atenţie sporită.

Pentru a mă asigura că încercarea de muşamalizare a ceea ce o mare parte a jurnaliştilor au apreciat a fi un abuz cras în serviciu a fostului Ministru al Sănătăţii – Eugen Nicolăescu, am adunat toate actele care au ajuns în presă, şi le-am explicitat şi înaintat DNA pentru ca să învăţăm cu toţii că nu poţi înlocui expertiza şi opiniile specialiştilor cu forţarea evidentelor printr-un bătut cu pumnul în masă, mai ales în probleme care ţin de sănătatea populaţiei.

Sesizarea a fost depusă pe 17 februarie 2014. Doar pentru a fi înregistrată pe rolul Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au fost necesare 14 luni (!) – respectiv până în 24 aprilie 2015.

Lucrurile au părut a intra pe făgaşul normal, iar după alte 5 luni – pe 16 septembrie 2015 – s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu. Procurorul de caz, pe numele său Ioan Amăriei, a avut nevoie însă de numai 12 zile – pentru a casa urmărirea penală de abia începută sub motivul inexistenţei faptei incriminate în Codul Penal!!! (vezi ordonanţa anexată in copie).

În urma contestării ordonanţei, spre cinstea sa, procurorul-şef de secţie a infirmat total ordonanţa de clasare a dosarului, a sesizat judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bucureşti, care, în urmă cu o săptămână a hotărât confirmarea redeschiderii şi reluarea urmăririi penale.

În această etapă a instrumentării situaţiei care a dus la decesul „de facto” al secţiei de vaccinuri de la Cantacuzino câteva aspecte trebuie subliniate:

• este inacceptabil ca astfel de situaţii pentru care opinia publică are un interes direct deosebit să stea în nelucrare până în momentul în care se apreciază că s-a aşternut uitarea peste subiect;
• este de asemenea greu de acceptat ca un astfel de dosar complex, care necesită printre altele şi certe informaţii de specialitate să fie tratat cu superficialitate şi închis într-un termen extrem de scurt;
• am lăsat la final poate cea mai frapantă dintre informaţiile comunicate de procurorul de caz Amariei: domnia sa a considerat că achitarea de către Ministerul Sănătăţii a sumei de 1,4 milioane de euro din banii noştri pentru un vaccin care nu a primit niciodată autorizaţia de comercializare nu reprezintă un prejudiciu! Nu am pregătire juridică, însă sensul noţiunilor juridice ar trebui să aibă sens şi pentru noi, cetăţenii chemaţi să respectăm legea şi sancţionabili atunci când n-o facem. Domnul procuror ne-a învăţat direct că dacă un oficial face o presiune pentru încălcarea unor proceduri (neefectuarea unei şarje de probă în cazul de fată), dacă rezultatul demersului său este ratarea întregii producţii ca fiind neconformă standardelor, este suficient să dispună achiziţia mărfii cu pricina din banii instituţiei pe care o conduce – Ministerul Sănătăţii, să solicite efectuarea unui studiu clinic cu o vădită tentă de mascare a realităţii, acesta concluzionând că reacţiile adverse sunt comparabile cu cele de la alte vaccinuri. Studiul în sine nu numai că nu a concluzionat că încărcătura bacteriană ar fi alta decât cea constatată de ANMMD (Agenţia Medicamentului), dar s-a şi efectuat cu încălcarea celor mai elementare norme etice – subiecţii fiind injectaţi cu o substanţă cu o încărcare bacteriană neconformă – cu aprobarea tocmai a autorităţilor chemate să ne protejeze de astfel de abuzuri – Ministerul Sănătăţii şi ANMMD!!! Spre lauda şefului ierarhic procurorului de caz, o simplă lectură a dus la relevarea faptului că la dosar trebuia să se găsească şi rezultatul expertizei OMS – trecută sub tăcere, şi lipsa expertizei Curţii de Conturi, deşi aceasta există fizic la MS!

Investigaţia penală cu pricina îşi va vedea de drumul său şi probabil că va mai dura mulţi ani de azi încolo, ţinând cont de paradigma în care se desfăşoară actul de justiţie din ţara noastră. Nu am găsit o explicaţie asupra diferenţelor atât de flagrante de interpretare a unei stări de lucruri şi a legii, existente între percepţia mea de nespecialist în drept şi cea a unui procuror atât de experimentat!

Cred însă că preocuparea noastră privind corupţia de la toate nivelurile, inclusiv din Ministerul Sănătăţii, ar trebui să reprezinte o preocupare prioritară pentru noi toţi. Am putut vedea tragic în ultima vreme dovezi ale adevărului oglindit de sloganul “Corupţia ucide!”

Toţi avem nevoie de îngrijiri de sănătat,  iar reţelele de servicii preferenţiale şi de interese materiale aflate în spatele acestui Minister se întind în aproape întreaga societate. Toţi avem rude bolnave şi mulţi, foarte mulţi au contracte cu acest sistem care consuma 12% din Bugetul de stat!

De aceea, nu mă voi mira dacă, peste 1-2 ani, vom afla, dacă vom mai afla, că de fapt, arestarea funcţionarilor aflaţi în vârful piramidei Ministerului Sănătăţii a fost un act de nedreptate, o eroare judiciară!

Soluţie Tribunal Bucureşti – redeschidere urmarire penală