Corespondenţă din Bruxelles. No Brexit! No EU?

Aveţi anexată mai jos decizia luată la Summit, cu toate anexele sale. Este varianta oficială în limba engleză la care, în momentul când va fi difuzată, vom ataşa şi varianta în limba română.

Desigur, puteţi accesa pe orice site de ştiri şi declaraţia Preşedintelui României privind nivelul succesului negocierilor purtate de ţara noastră.

Dar este evident faptul că, la modul general, se confirmă la modul cel mai oficial posibil statutul de “excepţie” sau “multi-excepţii” conferit Marii Britanii, cu privilegii care, de această dată, constituie semnalul unei asumări a rupturii de proiect european, aşa cum îl ştiam până acum.

0216 EUCO Conclusions

Desigur, excepţiiile pentru Marea Britanie (şi pentru Danemarca) existau mai demult şi au fost consemnate ca atare de Tratate. Numai că, în aceleaşi tratate, exista o frază privind nevoia existenţei unei “Uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei ” ceea ce, mult timp, i-a făcut pe unii să spere că ar fi cumva posibilă apariţia unei formule federale la nivelul actualei UE, cea cu 28 de membri.

Speranţe false deoarece, se notează în documentele adoptate acum, “referinţele la această formulare nu oferă o bază legală pentru extinderea oricărei prevederi a Tratatelor sau din legislaţia secundară a UE. Şi nici nu trebuie folosite în cadrul unei interpretări extinse a competenţelor UE sau a puterii unor instituţii ale sale, aşa cum sunt ele descrise în Tratate”.

Clar? Poate nu, aşa că, pentru ca lucrurile să fie pe deplin lămurite, se menţionează în clar (art.1, section C) că “se recunoaşte faptul că Marea Britanie, datorită situaţiei speciale pe care o arte în Tratate, nu este obligată la o mai mare integrare politică în UE.” Cu promisiunea suplimentară că, la o viitoare amendare sau revizuire a Tratatelor, se va face o referinţă clară la faptul că principiul “Uniunii din ce în ce mai strânse” NU se va aplica vreodată Marii Britanii.

De aici, logic, decurge toată lista privilegiilor excepţionale pe care le-a obţinut Cameron şantajând până în utimul moment cu referendumul. Inclusiv prevederile legate de tratamentul forţei de muncă şi alocaţiilor sociale unde, în raport cu UK, ne întoarcem la situaţia acceptată în negocierile de pre-aderare, adică faimoasa “perioadă de 7 ani” în care poate acţiona un “mecanism de salvgardare” impus de britanici dacă vor invoca probleme pe piaţa muncii sau presiuni foarte mari pe sistemul de asigurări sociale...Citiţi acordul şi veţi înţelege dimensiunea excepţională a exploziei....

Sigur că, de acum înainte, jocul european se va schimba dramatic, căci acesta este, în opinia mea, paragraful esenţial unde vorbeşte despre ce va fi Noua Europă, cea ale cărei baze, informal dar extrem de precis, au fost puse în noaptea trecută:

“Prevederile Tratatului permit ca unul sau mai multe State Membre să nu participe la acţiunile care urmăresc să ducă mai departe obiectivele Uniunii, mai ales prin intermediul unei cooperări sportie. Din această cauză, asemenea procese fac posibile diferite căi de integrare în diferitele State Membre, permiţând celor care vor să întărească nivelul de cooperare să meargă înainte, respectând în acelaşi timp drepturile celor care nu vor să se angajeze pe acest drum”. document “Concluzii 18-19 februarie 2016” EUCO 1/16 anexa 1, pag.9

Asta este, ca să spunem aşa, temelia filozofico-juridico-legislativă a construcţiei viitoare. Dar îndestul de generală şi neclară pentru opinia publică aşa că, pentru a ne lămuri despre ce vorbim în propoziţiile viitoare, unul dintre cei doi jucători ai mecanismului de state considerat “motorul european”, adică Preşedintele Hollande, face un gest absolut neobişnuit: iese să dea un interviu pentru colegii de France Inter. De data asta, mesajul este clar şi este oblligatoriu de difuzat:

“Am făcut o propunere privind un Guvern al zonei Euro, cu un Parlament şi un buget al zonei Euro. Aceasta ne-ar permite să investim în domeniile apărării, industriilor viitorului, cum ar fi IT-ul. Europa trebuie să deţină cele mai bune cunoştinţe în domeniu. Vom lansa acest proiect care ne va bascula într-o altă eră. Am realizat proiectul Airbus, industria spaţială cu ESA, trebuie făcut acelaşi lucru cu IT-ul. Şi îl vom face...Trebuie să intrăm într-o zonă cu mai multă federalizare, mai ales în domeniul apărării. Un buget şi un guvern al zonei Euro ar fi un început de federaţie bugetară”

Aceasta este miza reală. Aceasta a fost de luni şi luni de zile, esenţa negocierilor extrem de discrete între echipele reprezentând forţele reale de joc din Europa. Aceasta este explicaţia compensaţiilor date Marii Britanii. Ideea fiind exact asta: construirea, în fine, cu motivaţia dată acum de confirmarea statutului marginal, de excepţie bună de clasat în rangul doi sau trei de ţări “pentru cei care nu doresc să meargă pe drumul integrării avansate”.

Problema, din punctul de vedere al corectitudinii politice, era că asta nu se putea spune dintr-odată, fără un motiv ca acesta oferit acum de scandalul BREXIT. Că dacă era GREXIT, n-ar fi mirat pe nimeni şi nici consecinţe prea importante de tip “bulgăre de zăpadă” nu erau previzibile.

Acum e cu totul altceva. Pentru “grupul de ţări avansate”, ieşirea din criză se defineşte prin suprapunerea pe propunerea de a avea o super-zonă de putere, un Spaţiu EURO-Schengen cu aceiaşi participanţi şi cu reguli comune cu mult mai riguroase.

Nu ştiu cât de mult ne interesează toate astea, dat fiind că nu facem oricum parte din cele două zone şi este absolut sigur că vom intra într-o cu totul nouă logică de criterii pentru admitere, din moment ce viziunea federală bugetară implică şi o zonă de apărare comună. Numai că, deocamdată, nu ştiu care va fi nivelul minimal de negociere care, într-o zi, s-ar putea deschide şi cu ţările exterioare noii zone Euro-Schengen şi chiar cu noi, încă aflaţi la porţile unde batem cu speranţa că ne va salva cineva de umilinţa MCV, printre altele.

Privite din această perspectivă, negocierile despre BREXIT pot fi văzute în altă lumină. Ele nu anulează ideea de Uniune Europeană ci permit apariţia unei “breşe de supravieţuire” a proiectului real. Pe de o parte, avem un grup de ţări, precum Marea Beitanie, care cer şi obţin mecanisme de salvgardare fa’ă de invazia străinilor şi primesc dreptul de a folosi “frâna de urgenţă”. Altele vor, după cum am văzut, un spaţiu comun de joc, cu domenii de competenţă reunite în formulă federală.

Să vedem unde vom vrea să ne situăm. Construcţiile viitoare sunt clare, separă cred definitiv jocurile europene. formând cercuri concentrice de putere, credibilitate şi influenţă.

Oare ce parteneri strategici dorim să ne algem? Poate, totuşi, măcar acum, cu aceste documente pe masă, va vrea cineva să ne spună ce dorim să alegem.