Corespondenţă de la Bruxelles. Poziţia istorică a României în criza migranţilor: şi aşa, şi aşa

Nu există nimic mai important în aceste zile decât uriaşa criză a migranţilor, cu toate disputele, intervenţiile conflictuale şi poziţiile contradictorii pe care le-a generat şi va continua să le genereze. De aici şi interesul enorm acordat fiecărei luări de poziţie exprimate de oficialii de nivel înalt din ţările membre.

În funcţie de ele, se fac proiecţii zilnice ale modului în care se conturează acum – şi poate să arate pe viitor – raportul de forţe între diversele grupuri de presiune care există acum pe scena europeană. Cu reamintirea că deciziile care vor fi luate de Consiliul European privind o „soluţie europeană” vor trebui asumate (sau nu) de Parlamentul European în cadrul procesului de co-decizie.

Şi, în acest context, vine ştirea din România care nu lămureşte absolut nimic, ba chiar bagă pe toată lumea într-o ceaţă profundă. Înaine de şedinţa CSAT unde va trebui adoptată poziţia oficială a României, avem o afirmaţie, prima pe cât de clară, pe atât de contradictorie, a Prim-Ministrului Victor Ponta:

1. „CSAT va decide. Opinia mea v-am spus-o: nu putem primi mai mult, pe termen scurt, decât suntem pregatiţi, adică 1.500“

2. „România trebuie să fie o ţară europeană şi să fie solidară cu ce se întâmpla în Europa. Solidaritatea înseamnă drepturi şi obligaţii. Dacă suntem solidari la obligaţii, suntem solidari şi la drepturi, ori tocmai ţările care ne cer acum sa fim solidari sunt cele care s-au opus aderării la Schengen”.

Şeful Gugernului României este cel care, cel puţin teoretic, ar trebui să redacteze mandatul de negociere şi reprezentare al ministrului nostru de interne la reuniunea istorică de pe 14 septembrie, mandat aprobat de Preşedintele României.

Păi ce va spune în acel document? Care este, de fapt, poziţia domniei-sale ca şef al executivului în disputa majoră de acum, cea între statele care vor susţine necondiţionat „propunerea de solidaritate“ ce va fi prezentată peste două zile de Preşedintele Comisiei Europene şi statele care o vor contesta? Ce înseamnă, mai exact, „consultările cu statele din zonă“ de care amintea, dl. Victor Ponta? A avut un mandat convenit cu Preşedintele României pentru consultările cu statele din „grupul refuzului“ sau Serbia, spre exemplu? În ce a constat acest mandat ?

Sau toate astea sunt simple prostii deoarece dl Victor Ponta va fi obligat, aşa cum o spun manualele de guvernanţă politică, să respecte poziţia exprimată de şeful său de partid, dl. Dragnea, care a spus că nu prea şi-ar dori să vadă refugiaţi pe străzile Capitalei, mai ales după cele constatate de domnia-sa de visu la Budapesta, unde a fost la meci (nici aici refuzul nu e total, întotdeauna mai există o uşiţă pentru ieşire de criză)?

Măcar ceva tot e bine: în fine, au ajuns şi la Guvern informaţiile despre care scriam acum câteva zile, rezultatul de tip „ţintar de repartizare” rezultat din negocierile informale de la Bruxelles de săptămâna trecută. Numai că, de atunci, situaţia este în continuă evoluţie, presiunea a devenit enormă şi greu tolerabilă în unele ţări membre, de unde şi atitudinea din ce în ce mai ofensivă a Comisiei Europene care anunţă acum, pe toate căile imaginabiule, că cifra totală de migranţi care trebuie realocaţi este undeva în jurul a 160.000, adică cei 40.000 din „vechea lectură” din vara acestui an şi încă 120.000 în plus. Cu perspectiva unei creşteri înspre dublu până la finele anului dacă situaţia din teren rămâne aceeaşi ca până acum.

Negocierile de la Bruxelles sunt extrem de dure, se pun condiţii, se cer garanţii şi fac alianţe. Există, în acest moment, negocieri ferme privind locaţia faimoaselor „hotspots”, adică centre foarte mari pentru controlul şi trierea refugiaţilor, situate în zonele unde se înregistrează acum cel mai mare număr de sosiri zilnice: Gercia, Italia, evenual, sugerează unele surse, Serbia şi Bulgaria.

Atenţie, domnule Prim-Ministru, doamnelor şi domnilor politicieni, acum sunt în discuţie „măsuri excepţionale de solidaritate socio-economică”, cele care ar veni ca răspuns poziţiei de acum a „statelor refuzului”, printre acestea nominalizându-se o foarte dureroasă măsură economică imediată: suspendarea fondurilor alocate în cadrul programelor PAC pentru susţinerea politicilor agricole din statele respective. În plus, se mai discută, la fel de intens, despre alocarea de fonduri pentru „zonele de primire a refugiaţilor din zonele proxime regiunilor de conflicte”, adică taberele de refugiaţi deja existente şi demult supra-încărcate din ţările limitrofe Siriei, spre exemplu.

Va avea România o poziţie care să reflecte un acord al scenei politice, eventual susţinut de o dezbatere reală în Parlament? 

Întrebare legitimă deoarece, imediat după luarea de poziţie a premierului actual al României, tradusă instantaneu în toate limbile de lucru ale Comisiei, a ajuns la Bruxelles şi comunicatul transmis de Cătălin Predoiu, cel anunţat a fi viitorul premier al Guvernului României, în care se cere dlui Ponta să-şi asume eşecul intrării României în Spaţiul Schengen, să reflecteze la corupţia din propria echipă de guvernare înainte ca, formulă memorabilă, „să intre pe strada moscheilor“.

„Ponta si Dragnea au pus Romania intr-o situatie imposibila in Europa. Azi, dl Ponta s-a declarat solidar cu tarile europene in problema refugiatilor, avansand in acelasi timp o cifra modica de 1500 de refugiati pe care guvernul Ponta e dispus sa ii primeasca. In acelasi timp, seful lui de partid, presedintele interimar PSD Liviu Dragnea a facut declaratii care au plasat Romania in campul refuzului de a primi refugiati. Declaratii contradictorii la nivel inalt politic si administrative! Ca sa fie tabloul complet, ministrul lor Aurescu, seful diplomatiei, spunea ca asteptam planul concret al UE ca sa ne pozitionam. “Geniali” toti trei! Cele trei declaratii au produs stupoare azi la Bruxelles. Poate ca celor doi sefi Ponta si Dragnea nu li se pare nimic ciudat in felul in care actioneaza, dar ii rog sa se informeze la Bruxelles despre ecourile declaratilor de astazi. De o saptamana guvernul Romaniei balbaie pe o tema europeana si de securitate nationala. Maine la Bruxelles se va pune problema sanctiunilor impotriva tarilor care nu demonstreaza solidaritate europeana. In plus, Ponta a pus si gaz pe foc sustinand ca Schengen este o nedreptate facuta Romaniei. Chiar daca e asa, nu poti sa spui asta fara sa adaugi ca la aceasta nedreptate au contribuit din plin coruptii administratiei Ponta, care au facut si continua sa faca cea mai mare nedreptate Romaniei guvernand-o central si local. Deci, in concluzie, dupa ratarea obiectivului Schengen din cauza propriei coruptii, Guvernul Ponta e pe punctul sa ne plaseze sub spectrul unor sanctiuni. Plecati odata acasa, domnilor, si lasati tara asta sa respire!” (Cătălin Predoiu)

Adică, scuzaţi, ce-ar trebui să înţeleagă analiştii de ţară specializaţi pe România şi care aşteptau şi de la noi o poziţie limpede pe care să se bazeze în evaluările lor?

Ce joc ciudat jucăm, acum când absolut toată lumea a scos public măcar partea ideologică a poziţiei cu care o ţară sau alta se prezintă la negocieri, restul de cereri fiind filtrate cu generozitate înspre jurnaliştii de la Bruxelles, unori invitaţi să bea o cafea cu echipele care lucrează pe diverse variante de text?

Şi totuşi, dacă vom adopta o poziţie, pe ce date ne bazăm, pe ce analiză de text, care sunt proiecţiile avute la dispoziţe de prim-ministru şi care, dată fiind urgenţa situaţiei şi interesul public evident, ar trebui prezentate opiniei publice?

Repet, acum se derulează un joc politic uriaş şi cu urmări pe termen lung, se sudează alianţe, se identifică parteneri, se reconfirmă grupuri de presiune, se anunţă politici de solidaritate, dar şi măsurile de retorsiune necesare.

Nu se mai poate după vechea tradiţie a noastră, „şi cu unul şi cu celălalt”, răspuns faptic la înţelepciunea tradiţională care ne-a spus, poate bine, poate tragic şi prost, că „mielul blând suge de la două oi”.

Sigur, ne putem face că nu vedem. Caz în care, fie n-o să mai avem ce vedea, fie, ca acum, vom vedea din depărtare, indiferenţi şi neputincioşi. Sau, poate, neputincioşi din cauza a atât de multă indiferenţă, amatorism şi prostie.