„Cordonul sanitar” împotriva extremei drepte a funcționat ireproșabil în Olanda

S-ar putea să fie primul semn important că începe să prindă formă semnalul dat de către majoritatea liderilor europeni care, de atât de multe ori în ultimele luni, au lansat un apel la acțiuni naționale și europene pentru izolarea cât mai eficientă a partidelor din zona extremi-drepte, eurosceptică, suveranistă și violent naționalistă. 

Episodul de acum, considerat relevant nu numai pentru Olanda, dar și la nivelul Uniunii Europene, este important din mai multe punct de vedere. 

Să vedem despre ce este vorba.

Politicianul olandez de extremă-dreapta Geert Wilders (foto) a anunțat ieri că nu va fi Prim Ministru, în ciuda faptului că partidul său (VVD, „Partidul Libertății”) câștigase alegerile și, datorită scorului ridicat înregistrat, părea că nu va avea probleme în a realiza o coaliție în Parlament. Iată că niciunul dintre partidele politice olandeze nu a vrut să i se alăture, evident știind că un guvern de extremă-dreapta ar putea să aibă mari sau foarte mari probleme în a coopera cu structurile instituționale de la Bruxelles și se va regăsi izolat pe scena politică și decizională.

În acest sens – și acesta este al doilea mesaj important – „episodul Wilders” din Olanda se leagă de ceea ce s-a petrecut odinioară în Austria (cazul Heider) și de curând în Polonia, acolo unde un partid cu orientare similară nu a mai putut rezista la putere tocmai datorită „cordonului sanitar” anti extremă-dreaptă care dusese la penalizarea severă a Poloniei pentru adoptarea de legislații care contraveneau sau chiar ieșeau complet din cadrul european.

„Nu pot deveni prim-ministru dacă nu mă susțin TOATE partidele din coaliție: nu este cazul....mi-am dorit un cabinet de dreapta. Mai puțin drept de azil și imigrație. Olandezii în primul rând “ – a scris Wilders pe o rețea de socializare, dar transmițând și o promisiune numeroșilor săi adepți: „Să nu uitați un lucru: într-o zi, voi deveni prim-ministrul Olandei. Cu susținerea a încă și mai mulți olandezi. Asta pentru că vocea milioanelor de olandezi va fi auzită!”. 

Interesant ce urmează, deoarece scenariul pare să ofere o soluție nouă care să fie considerat drept convenabil la caz de criză asemănătoare și altundeva în Europa. În acest moment, în Olanda, upă retragera lui Wilders, partidele de drepata și centru dreapta din colaiția care îl dorea pe Wilders au anunțat că preferă ca acesta să rămână în Parlament. În schimb, acceptă să formeze un guvern de coaliție cu formațiunea politică de extremădreapta. În locul formulei tradiționale care presupune un guvern cu sprijin parlamentar majoritar, partidele respective se angajează că șefii partidelor rspective vor rămâne doar parlamentari și astfel să permită formarea unui “guvern extra-parlamentar” cu o structură și cu un program care se negociază acum.

Formulă politică arareori încercată în Olanda, “guvernul extra-parlamentar” ar putea să fie alcătuit nu numai din persoanlități din sânul celor patru partide ale coaliției, ci și din tehn icieni, combinând astfel cele două scenarii, “guvern de coaliție” și “guvern tehnocrat”. Să vedem însă care va fi programul de guvernare și dacă în el se vor regăsi marile teme care au permis extremei-drepte să câștige: politica anti imigrație cu accente dure împotriva islamului.

Soluția de acum din Olanda este oare doar o mișcare cu succes pe termen extrem de scurt și nu are decât o relevanță strict locală? Există și această interpretare care se bazează pe incertitudinile majore de acum privind validitatea sondajelor care anunță o creștere substanțială a voturilor pentru partidele de extremă dreapta, atât la nivel național cât și pentru viitorul Parlament European. Dacă așa cor sta lucrurile, chiar dacă  popularii și socialiștii europeni vor deține în continuare o majoritate în PE, marja lor de acțiune ar putea să fie mai mică și crească în mod considerabil influența extremei-drepte în politicile naționale din unele State Membre.

S-ar putea ca sancțiunile să fie mai dificil de dat și penalizările pentru populiștii europeni să fie mai greu de pronunțat dar, revenind la exemplul polonez și la cel olandez, este limpede că se transmite în continuare că va exista un „cordon sanitar” bazat pe cele două elemente care și-au dovedit eficiența în situații trecute:  1.izolarea exemplară a unui personaj emblematic sau au unui partid prin refuzul tuturor celorlalți de a colabora deoarece, în acest caz, vor beneficia de un tratament similar 2. Promisiunea de a izola pe viitorii europarlamentari din grupul extremei-drepte, ca și acum, punându-i în afara comisiilor relevante sau a posturilor de conducere. Ceea ce este perfect posibil.

Rămâne să vedem care vor fi rezultatele finale ale europarlamentarelor și atunci vom vedea cum se va contura structura puterii politice în Europa viitoare. Zbaterea e mare, pe măsura mizelor și sub presiunea mărită la cote de criză privind celălalt rezultat cu importanță strategică, cel al alegerilor prezidențiale din SUA. Culmea este că, din nefericire, totul este posibil. Și nu în bine.