Copiii cu chibrituri. De ce e important ca CCR să se pronunţe cât mai repede pe legea alegerilor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nişte oameni rău intenţionaţi se joacă cu focul şi se pare că ei încă nu au aflat asta. De aceea, este bine să-i avertizăm din timp şi să le explicăm de ce ar trebui să lase chibriturile jos. Distanţa dintre Curtea Constituţională şi Curtea de Apel Bucureşti este de 1,4 kilometri şi se parcurge pe jos în 18 minute (potrivit Google Maps, foto). Invers e mai greu de estimat.

Mâine se face săptămâna de când Curtea de Apel Bucureşti a confirmat oficial că a trimis - în aceeaşi zi de vineri, 29 aprilie - către Curtea Constituţională al doilea dosar în care am atacat prevederi din legea electorală. Dosarul nu a ajuns nici până acum la CCR.

Este pentru a doua oară când se întâmplă aşa ceva cu acest dosar, în condiţiile în care alte dosare privind legea electorală - formate mai târziu, pe 3 sau 4 mai - sunt deja înregistrate la CCR. Sigur, aş putea să mă apuc să sap ca să văd pe unde s-a blocat dosarul, dar ar fi pierdere de timp: sunt convins că aş putea ajunge, în cel mai bun caz, la vreo grefieră sau la poştaş. Nu mă interesează. Mai util pentru toată lumea e să arăt de ce este cât se poate de vital şi de mare interes public ca Curtea Constituţională să se pronunţe cât mai repede, pe fond, şi asupra articolului care reglementează numărul de tururi de scrutin.

I-am auzit ieri pe domnii Tăriceanu de la ALDE şi Florin Iordache de la PSD spunând că ar fi dispuşi să se discute despre sistemul electoral, despre cât de corectă este alegerea primarilor într-un singur tur, dar numai după ce alegerile din acest an vor fi trecut. În primul rând, avem un autodenunţ: aşadar cei doi domni simt că e ceva în neregulă cu acest sistem, sunt dispuşi să mai negocieze, dar numai  după aceste alegeri. Asta îmi spune şi că se tem de o decizie dată acum de CCR.

În al doilea rând, avem o mare naivitate: că se poate suspenda discuţia despre sistemul de vot fără nicio consecinţă asupra actualelor alegeri. Or aşa ceva este imposibil. Şi nu pentru că aşa vreau eu sau alţi nebuni ca mine, ci pentru că aşa vrea natura umană. Iar natura umană nu poate fi înfrântă nici cu directive de partid (au mai încercat comuniştii, dar nu le-a ieşit), nici cu uneltiri subterane care implică grefiere sau poştaşi. Iată de ce.

Presupuneţi că sunteţi candidat de primar şi că aţi pierdut alegerile pentru că v-aţi clasat pe locul al doilea. Aţi folosi orice instrument legal pentru ca rezultatul să nu rămână aşa şi să vă jucaţi până la capăt toate şansele, măcar pentru ca banii cheltuiţi în campanie să nu fi fost irosiţi degeaba? Eu cred că da. Ei bine, acest instrument există, este infailibil şi, în anumite condiţii, e de natură să ducă la refacerea alegerilor dacă este folosit în mod corect. Îl pot folosi deopotrivă atât liberalii acolo unde primăria a fost câştigată de un pesedist, cât şi pesediştii acolo unde primăria a fost câştigată de un liberal. În România sunt peste 3.200 de localităţi şi este limpede de imaginat cam ce s-ar întâmpla dacă s-ar reface alegerile măcar în jumătate dintre ele.

Eu cunosc deja acest instrument – dar probabil că n-oi fi singurul deştept din ţara asta, presupun că îl ştiu mulţi alţii şi abia aşteaptă să-l folosească. Există o singură situaţie în care acest instrument nu poate fi folosit: Curtea Constituţională să se pronunţe, indiferent cum, cu suficient timp înainte de alegeri asupra scrutinului într-un singur tur, astfel încât, dacă va fi cazul, legea să fie corectată.

De aceea, fac un apel călduros la toţi uneltitorii şi naivii: oameni buni, nu vă jucaţi cu natura umană şi lăsaţi poştaşul să-şi facă meseria!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite