Contează şi un simplu semn al exclamării

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
08

Într-o societate ce pare a fi mai mult marcată de spiritul distructiv al unora dintre semenii noştri, perseverenţa în edificarea unor oglinzi noi, de reflectare nedeformată a realităţilor de zi cu zi, este un act temerar. Mai ales când cei vizaţi sunt seniori, cu amintirile unei epoci încheiate, dar şi juni ce optează, pentru o vreme, pe o evoluţie în arena publicistică pe cont propriu. Însă breasla merge mai departe...

Din această perspectivă, apariţia numărului 2 al revistei UZP nu are nimic de-a face cu rutina. Mai ales că este vorba de tipărirea sa exact când Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România putea să îşi anunţe membrii că un angajament al tandemului format de Doru Dinu Glăvan, preşedintele acestei comunităţi firesc orgolioase, şi Benone Neagoe, răbdătorul secretar general, a fost împlinit. Sigur că jurnaliştii vizaţi de repararea unei nedreptăţi, în raport cu alte structuri de creaţie, nu sunt mulţi, numărul lor diminuându-se, natural, de la o lună la alta, dar abia acum, cei ce îşi uitaseră mapele cu materialele proprii, prăfuite, prin biblioteci personale, redescoperă, unii miraţi, alţii ieşind din resemnare, că în cele din urmă nu au fost uitaţi de cei care au aceeaşi fascinaţie de a se adresa semenilor cu necesare adevăruri despre aparenţele lumii în care trăim.

image

Mai este jurnalismul o meserie de viitor? Răspunsurile sunt multiple, toate fiind formulate de cei care colaborează la revista menţionată, una concepută şi din nou bine ilustrată de ziaristul, omul de radio şi teleastul Benone Neagoe, care cu sprijinul adecvat al starostelui UZPR, cel şi azi îndrăgostit de transmisiile live/în direct, la radio, respectiv Doru Dinu Glăvan, pune pe masa celor interesaţi o revistă în care imaginile invită la reflecţii, deloc în fugă, asupra unor titluri care nu evită viitorul presei tipărite, rolul armatei mondiale a „cetăţenilor-jurnalişti”, stilul unor seniori, aniversările unor publicaţii ale românilor aflaţi peste hotare, implicarea unor conaţionali de renume în presa mioritică, raportul dintre jurnalistică şi literatură, creativitatea... penitenciară, comunicare şi identitate vizuală, provocări lingvistice, noul recurs la benzi desenate, limba de lemn, cea de ieri şi aceea de azi, condiţia televiziunii publice, jurnalismul practicat în teatre de război, imagini memorabile, confesiuni ale unor ziarişti din redacţii ce funcţionează la nivel judeţean.

image

Sunt şi pariuri pentru viitor, care ar merita să fie asumate de revista UZP, precum integrarea jurnaliştilor de peste Prut, treptat - aşa cum de altfel a şi început acest proces natural -, în uniunea ziariştilor care se exprimă în limba lui Mihai Eminescu, doar doi ani ne despart de aniversarea împlinirii a 100 de ani de la momentul petrecut la 1 Decembrie 1918, când România a devenit un stat unitar, firesc întregit.

image

Până la urmă, atât cei care sunt integraţi în UZPR, cât şi cei ce îşi menţin traiectoriile independente, au vizibilitatea şi recunoaşterea publică a talentului lor numai în măsura în care nu se rup de adevăr, condiţia sine qua non a cântăririi valorii lor reale, nicidecum mimate în faţa unor cititori, radioascultători şi telespectatori, care preţuiesc informaţia oportună, corectă, obiectivă, dar şi calitatea comentariilor personale, nu cele comandate sau livrate conform unor deprinderi mai puţin ortodoxe.

image

Meritul conaţionalului Benone Neagoe este că a reuşit, în numărul 2 al revistei UZP, să transfere mult din căldura propriului turn de fildeş, îndemnând, indirect, pe confraţii de breaslă să nu îşi piardă încrederea în victoria raţiunii, atunci când defetismul este abil promovat, într-o lume asediată de negativisme generate de terţi deloc îngeraşi, inspiraţi de unele realităţi pasagere. Doar puterea de facto, a unui jurnalist care se respectă, este abilitatea de a folosi cuvinte cu măsură, adecvate unei situaţii când contează şi un simplu semn al exclamării.

image
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite