Confruntată cu sancțiunile occidentale, Rusia își dezvoltă în continuare „diplomația centralelor nucleare civile”. Ca armă?

Poate ar fi util să ne uităm și la alte evenimente care construiesc realitatea politică internațională, dincolo de imaginile amețitoare ale războiului și justificărilor pentru noi și cât mai importante investiții în sisteme de arme din cele mai diverse. Se petrec acum reorganizări masive de sisteme, se schimbă violent ponderea elementelor din vechea arhitectură internațională de putere și, dacă priviți atent, veți observa că prioritare nu mai sunt scenariile ușor de înțeles chiar de mintea generalilor care potrivesc lumea în funcție de capacitățile militare ale fiecărui stat sau ale fiecărei alianțe. Scenariile, așa cum s-a întâmplat acum și la Davos, se bazează aproape exclusiv pe calcule și analize economice de riscuri strategice, iar super-puterile sunt obligate să-și schimbe perspectivele în funcție de capacitatea de adaptare a economiilor lor la noile realități.

Foto: șantier construcție centrala nuclearo-electrică de la Dabaa

Care sunt semnalele interesante? Primul dintre ele, poate cel care a accentuat masiv viteza de schimbare a polilor de putere în economia mondială, este un efect direct, de lungă durată și deosebit de amplu, al conflictului din Ucraina. Statele occidentale au decis etape succesive de sancțiuni, din ce în ce mai ample, vor urma foarte curând și altele (despre care se va vorbi azi la Bruxelles) toate concepute pentru a opri pe cât posibil mașinăria economică a Rusiei și de a închide treptat situația de dependență strategică a Occidentului european față de resursele strategice ale Rusiei. Totul centrat pe resursele energetice, Federația Rusă fiind acuzată de un adevărat șantaj în domeniu.

S-a sperat că Rusia va fi îngenuncheată rapid și , spuneau serviciile de informații britanice, chiar ireversibil, caz în care victoria este aproape în fața unui adversar înfometat, înapoiat tehnologic și fără piețe externe de desfacere.

Oare situația de acum confirmă aceste speranțe? Nu, în măsura în care sancțiunile ultra-severe ale Occidentului au determinat Rusia să schimbe direcția fluxului petrolului dinspre Europa către cele două mai mari piețe din lume, cu un potențial enorm de cerere. Mai ales că , în interiorul BRICS+, rușii au realizat un acord cu chinezii și indienii ca plata să nu se mai facă în USD , ci în monedele naționale, acum liber convertibile, într-un efort global de de-dolarizare care începe să fie extins ca procedeu acceptat de lucru la nivelul țărilor producătoare din OPEC+. Unul dintre rezultate – evident decis politic ca parte a marelui acord de cooperare globală Rusia-China, este că, în acest moment, Rusia a devenit primul furnizor de petrol pentru piața chineză, depășind Arabia Saudită.

Dar ce mi se pare foarte interesant este faptul că Rusia își multiplică exponențial proiectele de construire de centrale nucleare în Africa, împărțind piețe foarte ofertante cu China, profitând la maximum de rezervele extrem de importante de uraniu de pe continentul african și în contextul unei slăbiri (chiar dispariții) a prezențelor mai vechi europene și americane, privite cu ostilitate ca parte a  moștenirii coloniale. ROSATOM are acum contracte de construire de centrale nucleare în Mali, Burkina-Faso, Uganda, Maroc, parte a unor înțelegeri de mare amploare care s-ar putea ca într-adevăr să schimbe toate raporturile de forțe strategice în regiune.

Interesantă în acest sens este și informația confirmată de sursele oficiale egiptene și rusești, că Vladimir Putin se pregătește de o vizită în Egipt în timpul căreia va asista la turnarea betonului care să marcheze începutul construcției celui de-al patrulea reactor la centrala nuclearo-electrică de la Dabaa, proiect demarat după semnarea în 2015 a unui acord prin care Federația Rusă a acordat Egiptului un împrumut de 25 miliarde $, ceea ce acoperă aproximativ 85% din costurile totale ale construcției centralei.

Chiar dacă vizita lui Vladimir Putin are asta ca eveniment central, este limpede că intenția este de a transmite acum un mesaj tuturor țărilor africane chemate să multiplice proiectele în zona nucleară, chemând Rusia ca operator principal și creditor unic. Situația care confirmă scenariile despre care am vorbind în numeroase rânduri privind extinderea influenței rusești în Africa. În situația geo-strategică de acum din regiune, vizita lui Vladimir Putin poate aduce lămuriri suplimentare privind tipul de angajament pe care țările din BRICS + îl poate gândi în două situații: pentru a susține un din ce în ce mai improbabil efort de pace care să oprească Israelul să extindă conflictul în întreg Orientul Apropiat dar și asupra atitudinii statelor din BRICS+ într-o asemenea situație. Mai ales că Rusia are acorduri de cooperare extinsă cu multe state din regiune, în orice caz legături din ce în ce mai ample cu Egiptul  cu care are semnat un acord extrem de larg care cuprinde și o dimensiune militară foarte importantă.

De mult timp există o concurență ruso-americană pentru câștigarea influenței majoritare în Egipt. Să vedem care va fi etapa următoare despre care nu știm decât că va fi o cheie pentru deschiderea spațiului african în general și, în special, a lumii Maghrebului, acum în mutație și în căutare a unei alternative realiste după eșuarea tentativelor avortate de „primăveri arabe”.