Confruntarea SUA-Europa: modificarea legislației pentru desființarea sau reînființarea interdicțiilor motivate religios

Este vorba despre o dezbatere care s-a transformat în temă de luptă politică pentru ca, acum să intre în zona deciziilor fundamentale care pot schimba viața unor națiuni dar și profilul spiritual al devenirii lor pe termen mediu și lung. Tocmai de asta discuțiile sunt atât de pătimaș și implică din ce în ce mai multe luări de poziție, pro sau contra, din partea politicienilor sau reprezentanților societății civile, firește acolo unde nu domnește o indiferență totală și o resemnare generalizată, ca la noi, pe bază de convingere deplină că deciziile sunt luate altundeva și că, în final, va trebui să ne supunem inevitabilului.

Sigur că e păcat, dar măcar să observăm ce se petrece în alte părți ale lumii, fie și numai pentru că facem parte din Uniunea Europeană și că, din momentul în care se adoptă un anumit tip de legi și care se înscriu într-un anume tip de Codice european, ele devin obligatoriu de transpus în legislațiile naționale.

Exemplul la care trebuie să fim foarte atenți este dat de Franța. Vă spuneam, nu demult, că dreptul femeilor la a face avort va fi înscris în Constituție, ca drept fundamental, votul parlamentarilor în acest sens fiind copleșitor în favoarea unei inițiative care este departe să fie doar o inovație legislativă absolută care oferă o protecție suplimentară, pe termen foarte lung, în fața oricărei  tentative viitoare de schimbare. Pe 8 mai 2024, Franța a devenit prima țară din lume în care acest drept este înscris în Constituție.

Este foarte important deoarece „ nimic nu este câștigat definitiv și totul trebuie apărat”, așa cum spunea Președintele Macron înaintând încă un pas pe calea reformelor revoluționare, acum afirmând voința țării sale de a pro pune ca, la nivel european, dreptul la avort să fie înscris în Carta Drepturilor Europene Fundamentale ale Omului. În plus, spunea el, „dincolo de continentul european, ne vom lupta pentru ca acest drept să devină universal și efectiv...și nu ne vom găsi liniștea până când această promisiune va fi respectată peste tot în lume”.

Este vorba despre o schimbare de esență care are implicații viitoare enorme. Iată de ce.

Carta Drepturilor Fundamentale a UE a fost proclamată la Nisa în 2000 înainte de a fi ratificată definitiv de președinții Comisiei, Parlamentului și Consiliului European în decembrie 2007. Această Cartă a „principiilor fundamentale” este extraordinar de importantă deoarece are o valoare juridică obligatorie pentru toate statele semnatare și „poate fi invocată în fața Curții de justiție în cazul în care se constată nerespectarea unei dispoziții din partea unui Stat Membre sau a Comisiei Europene sau a unui alt Stat Membru”.

Proiectul generează deja dezbateri intense. Prima zonă de confruntare se produce acum, în multiplele campanii electorale din acest an, pozițiile anti avort fiind susținute până mai ieri, extrem de vocal, de grupuri de presiune sub influența partidelor populiste și suveraniste din Polonia și Ungaria. Să vedem care va fi ponderea lor politică la nivel european după ce, deja de câteva luni, a început să intre în funcțiune „cordonul sanitar” anunțat în UE împotriva extremismului.

Dar dezbaterea de acum, fie și numai propunerea franceză în sine, arată două lucruri care depășesc simplul cadru de inițiativă legislativă. Pe de o parte, este vorba despre consemnarea unei foarte certe pierderi a rolului bisericii în cele mai multe dintre statele occidentale, deci și a puterii de a impune cadrul istoric moral restrictiv pe care s-a bazat sistemul legislativ secole de-a rândul. Pe de altă parte, recitiți mesajul lui Macron, este vorba despre o primă codificare legislativă a ceea ce pare să fie ruptura din ce în ce mai puternică dintre sistemele valabile în SUA și cele din UE.

Inițiativele europene (nu numai cea din Franța, ci și din Grecia, spre exemplu, în ce privește aprobarea căsătoriilor gay și adopțiilor de copii) vin în sensul invers al tendinței amorsate acum în SUA și care s-ar putea extinde la nivel național în momentul în care Trump ar reveni la Casa Albă.

Important în ce sens? Pentru că, deja sub guvernare democrată, peste 25% dintre femeile din SUA, în Texas spre exemplu, nu au acces la clinici pentru avort în statele în care locuiesc...

Este încă destul de greu de anticipat care va fi succesul inițiativei lui Macron în afara statelor din zona occidentului european, mai de demult ferm îndepărtate de perceptele tradiționale ale bisericii. Și nu numai în domeniul acesta al dreptului la avort, ci și al așa-numitului „pachet complet al drepturilor fundamentale pentru comunitățile LGBTQ+” și, extrem de sensibil domeniu, al dreptului personal neîngrădit la eutanasie.  

Chiar dacă la noi toate astea sunt considerate non-subiecte, tabu religios și cultural care dăunează grav la strângerea de voturi, discuția generală pe temele citate se va impune ca prioritate pe piețele politice naționale și va fi dusă în Parlamentul European.

La modul general, s-ar putea ca acest tip de dezbateri să crească și nivelul tensiunilor între diversele confesiuni din Europa și cele din imediata sa vecinătate, faliile din lumea cretină atât de mult exploatate politic. Va fi prilej de confruntări între adepții unor poziții asupra rolului și locului femeilor în societatea de azi, între concepția politicienilor francezi expunând viziunea asupra unui stat laic (predominantă pentru spațiul occidental) și înțelepciunea ortodoxiei de tip tradițional expusă de IPS Teodosie:

“..femeii i s-a spus «În dureri vei naşte fii». Dacă nu păcătuia, nu ar fi născut în dureri... “  eu doar am dat un răspuns la o întrebare, nu am spus din mintea mea, ci am citat precis, pentru că sunt specialist în Sfânta Scriptură și asta și predau la studenți. Dacă Sfânta Scriptură aduce discriminări, cei care au această părere, trebuie să-l dea pe Dumnezeu în judecată. Ca să lărgesc răspunsul, femeia văzând fructul că este frumos la vedere, a luat și a gustat. Și apoi i-a dat și bărbatului său, iar Sf. Apostol Pavel lămurește. Nu Adam a fost amăgit, ci femeia, ea s-a făcut călcătoare de poruncă”.

Cum spunea, în același spirit duhovnicesc, și Patriarhul Kiril al Rusiei pravoslavnice, citat de AFP: "Mi se pare foarte periculos fenomenul numit feminism, căci organizațiile feministe care se reclamă de la acest curent se laudă cu o pseudo-libertate pentru femei care ar trebui să se manifeste în primul rând în afara căsătoriei și în afara familiei...Ideologia de la baza feminismului nu este nicidespre familie, nici despre copii, ci despre o altă funcție a femeii, care contrazice de multe ori valorile familiei...Bărbatul se ocupă de lucrurile de afară, el trebuie să lucreze, să câștige bani, în timp ce femeia trebuie să aibă grijă de interior, acolo unde sunt copiii”

Românii oare ce și-ar dori dacă vor fi vreodată consultați pe aceste teme prin referendum? Vom susține oare introducerea dreptului la avort în Constituție sau în Carta Europeană? Vom fi gata oare să deschidem dezbateri și pe celelalte teme, drepturile comunității gay sau eutanasia înscrise pentru a fi integrate în documentele europene? Sau, dimpotrivă, le vom refuza ca blestemății ale papistașilor?

Dificilă dezbatere. Poate, cine știe, e mai ușor să te faci că nu știi, că nu vezi, că n-auzi și că, în consecință, n-ai de ce să te preocupi. Are cine.

Ghinin.

În rest, numai de bine.