Concertul baroc al Ruxandrei Donose, în transmisiune radiofonică
0A avut loc recent la sala din str. General Berthelot în compania Orchestrei de Cameră Radio dirijată de britanicul Jonathan Bloxham. Reputata mezzosoprană s-a aplecat sporadic asupra repertoriului baroc în România așa încât, neajungând la Sala Radio din motive obiective, am ținut să ascult obișnuita transmisiune directă pe undele ultrascurte ale postului Radio România Muzical. Concertul a avut o difuzare mare live, inclusiv la Radio România Cultural, online pe site-urile celor două posturi, ca și prin intermediul aplicației Radio România, disponibilă pe dispozitive Android și iOS. O distribuire într-adevăr excepțional de extinsă național și internațional, un merit pentru radioul public.
Ruxandra Donose, este știut, deține un palmares liric impresionant prin opusuri aparținând teritoriilor baroc, clasic-mozartian, belcantist, romantic francez, mai recent dramei muzicale wagneriene și chiar componisticii secolului trecut, la care se adaugă literatura de lied. O panoplie spectaculoasă de roluri și perioade creatoare. Multe au fost înfățișate și românilor, dar acum mi s-a părut firească și interesantă oferta de muzică aproape integral barocă, inclusiv de personaje în travesti, așa încât am notat rândurile de mai jos, deși nu obișnuiesc s-o fac decât dacă m-am aflat în sălile de concerte sau spectacole.
A fost o serată scurtă, desfășurată sub semnul Ruxandrei Donose, aceeași recunoscută stilistă, debordând de muzicalitate, inteligentă și cu timbralitate de violă.
După „Ombra mai fu”, cunoscutul Largo din opera „Serse” HWV 40 de Händel, mezzosoprana a cântat două arii din „Farnace” RV 171 de Vivaldi, mai întâi „Forse, o caro, in questi accenti…” Am perceput-o ca o confesiune narativă de elevată spiritualitate și calm interior, în care vocea s-a dezvoltat sensibil într-un crescendo pe parcursul celor trei strofe repetitive, cu vocalize domoale, atacuri înalte fine și sonorități grave frumos rezonante. A urmat marea arie „Gelido in ogni vena”, în contrastele de expresie ale unui tată care a ordonat uciderea propriului fiu, pornită de la frazarea fluidă într-un legato anticipativ belcantist, trecând prin vocalizări și tente piangendo, prin tensiunea stazelor sufletești, sfârșind în emoția unui Lamento cu încheiere energică, acum vibrantă.
Din creația händeliană am mai ascultat aria „Svegliatevi nel core” din opera seria „Giulio Cesare in Egitto” HWV 17, pe care Ruxandra Donose a tălmăcit-o incisiv, plină de impulsuri agitate în prima și ultima secțiune, dar intermediată de desene melodice tihnite.
Concertul având loc în preajma Crăciunului, artista a introdus în finalul programului un vibrant și pios „Cantique de Noël” de Adolphe Adam, cântat trilingv, franceză – română - engleză.
Desigur că părțile mezzosopranei au fost intercalate de secvențe orchestrale, „Concerto grosso nr. 1 în Sol major, op. 6” de Händel, scurta Uvertură a operei „Dido și Aeneas” Z 626 de Purcell și „Concerto grosso nr. 8 în sol minor, op. 6, Fatto per la notte di Natale”, compus pentru Noaptea Ajunului de Arcangelo Corelli, în care Jonathan Bloxham și-a dovedit aplecarea profesionistă către întreg genul de muzică al programului, iar Orchestra de Cameră Radio, și ea specialistă a portativelor baroce, a sunat în bună formă cu Streich-ul evidențiat (poate de dirijor, poate de microfoane), în acuratețe de sunet, cu agilități virtuoze și cu un (o) clavecinist (ă) al cărui (cărei) nume ar fi meritat cunoscut.
Pentru ascultătorii de pretutindeni, concertul a fost comentat din studio de jurnalistul muzical și realizatorul Radio România Sebastian Crăciun.
Se încarcă comentariile...
