Comedie de vară-iarnă cu arbitrul Nampiandraza, regele lemurilor

Sâmbătă seara m-am distrat pe cinste. Şi nu am fost la teatrul de Comedie, ci am urmărit, pe Eurosport, meciul Togo – Algeria de la Cupa Africii, joc găzduit de stadionul „Royal Bafokeng” din Phokeng (Africa de Sud).

Spre final, la 1-0 pentru togolezi, poarta acestora a fost avariată de elanul unui jucător algerian: bara din dreapta portarului s-a rupt la nivelul solului şi s-a înclinat spre peluză. Arbitrul, un drăgălaş din Madagascar (Hamada Nampiandraza), a întrerupt jocul pentru schimbarea sau repararea porţii. Cronometrul arăta minutul 86 şi 44 de secunde.

Aducerea unei porţi noi n-a fost posibilă, întrucât organizatorii sud-africani nu prevăzuseră un aşa pocinog şi nu aveau cheile terenului de antrenament, unde se aflau porţi de rezervă. De aceea, soluţia a fost repararea stâlpului de susţinere al porţii avariate.

Când meciul a fost reluat, întreruperea ajunsese la 15 minute. Drept urmare, era de aşteptat să mai fie de jucat cele 3 minute şi 16 secunde din timpul regulamentar, plus alte 3-4 minute de prelungiri. Toţi ochii erau îndreptaţi către arbitrul de rezervă, cel care – la indicaţiile centralului Nampiandraza – urma să arate tabela cu minutele de prelungire: 3, 4 sau poate chiar 5?

Prima surpriză: minutele de prelungire nu au fost arătate în timpul celor 3 minute şi 16 secunde rămase restante (care rotunjeau cele 90 de minute regulamentare), ci abia după 5 minute şi 20 de secunde.

Bomba era însă alta: tabela mânuită de arbitrul de rezervă arăta 13 minute de prelungiri! Adăugând cele două minute şi patru secunde cu care a fost “umflat” timpul regulamentar de joc (diferenţa dintre 5 minute şi 20 de secunde, cât s-a jucat, şi 3 minute şi 16 secunde, cât trebuia jucat), rezultă un fapt uluitor: meciul Togo – Algeria a fost prelungit cu 15 minute, adică exact cu cât fusese întrerupt pentru repararea porţii! Astfel, în loc de 93, 94 sau 95 de minute, s-a jucat 105 minute.

Cei mai interesaţi ca meciul să se termine cât mai repede erau togolezii, care în momentul întreruperii conduceau cu 1-0. Norocul arbitrului este că ei au reuşit să-şi conserve victoria, ba chiar să-şi mărească avantajul (2-0, rezultat final). Ce s-ar fi întâmplat însă dacă algerienii ar fi întors rezultatul, marcând în minutele 103 şi 105, adică în prelungirile aberante dictate de “fluieraş”? Nu l-ar fi alergat togolezii, cu canoea, din Africa de Sud până-n Madagascar?

Istoria fotbalului va consemna logica de Gâgă a arbitrului din Madagascar. După mintea acestuia, dacă meciul ar fi fost întrerupt două ore, după reluare s-ar mai fi jucat două ore, pe lângă cele 87 de minute deja jucate. Adică, s-ar mai fi jucat încă un meci şi ceva, fără pauză!

Malgaşul Nampiandraza a revoluţionat fotbalul, decizând că un meci de 90 de minute poate dura, ca joc efectiv (excluzând înreruperile), două, trei sau cinci ore. Şocant este că niciun oficial al Confederaţiei Africane de Fotbal, dintre cei prezenţi în tribuna VIP, nu i-a transmis arbitrului un mesaj de aducere la normalitate.

Iată de ce e frumoasă Africa: pentru că acolo totul e relativ, inclusiv curgerea timpului. Şi în Africa de Sud, şi în Togo, şi în Madagascar…

Asta era: Madagascar! Personajele din această comedie de vară australă, pe care noi o savurăm în plină iarnă, sunt la fel de simpatice, dar şi caraghioase, precum cele din comedia de animaţie “Madagascar”. Există însă şi o dilemă: arbitrul Nampiandraza cine ar putea fi – leul Alex, zebra Marty, girafa Melman, hipopotamul Gloria, cimpanzeul Mason, pinguinul Rico sau însuşi Julien XIII, regele lemurilor?