Cine şi de ce nu ne vrea în Europa

Au fost mai demult finlandezii care au ridicat semne de întrebare privind intrarea României în Schengen. Apoi olandezii, fapt care a dus la un răspuns mai ferm din partea României, răspuns tradus în practică prin blocarea unor camioane cu lalele în nişte puncte de trecere a frontierei.

Toţi au zis atunci că în spatele celor două state ar sta nemţii care preferă să acţioneze prin intermediari. Apoi, francezii ne-au făcut-o lată, iar acum nemţii au ieşit la lumină spunând un „nu” direct, scurt şi concis.

Intrarea Romaniei în Schengen a fost legată de tot ceea ce se putea lega, MCV, romi, mai puţin de termenii reali care ar fi fost de luat în calcul şi anume securizarea frontierelor României care ar fi devenit frontiere externe al Unienii Europene.

Ne plângem pe toate drumurile că ceea ce se întâmplă cu România în dosarul Schengen este incorect. Sigur, este. Romii nu au nicio legătură cu intrarea în spaţiul zona Schengen. Taberele ilegale şi cerşetorii care exasperează cetăţeanul occidental au apărut şi continuă să existe fără ca România să fi intrat în Schengen.

Francezii au încercat şi până acum să-i trimită înapoi în România, au oferit la un moment dat şi o sumă de bani, plus un stoc de capete de vită, oi şi capre, astfel încât romul returnat pe plaiurile natale să înceapă o viaţă de mic fermier cu perspective europene. Experimentul a eşuat din motive culturale. Capra galică nu s-a acomodat în arealul carpatin, drept pentru care a fost tăiată şi consumată ca atare. Rămaşi, atât fără animale, cât şi fără entuziasm faţă de zootehnie, micii fermieri au fost nevoiţi să se întoarcă la vechile ocupaţii din Franţa, spre stupefacţia autorităţilor de la Paris care îşi făcuseră o altă imagine despre conversia acestor oameni în agricultori de succes.

În urma acestei experienţe, Franţa a decis să încerce în continuare expulzările, dar fără adaos de animale de prăsilă şi fără niciun stimulent bănesc. Această nouă abordare nu se arată a fi mai de folos decât prima. Cei izgoniţi se vor întoarce pentru că au acest drept. Dacă vor să cheltuiască fără noimă banii contribuabililor, francezii pot organiza un serviciu de expulzări în cerc, pe de o parte îi trimit în România, pe de altă parte ei se întorc în Franţa. Ar fi de fapt, un serviciu social pentru cei care sunt măcinaţi de dorul de rude şi nu au bani de bilet spre casă.

Nemţii au intrat în panică de când un tribunal a dat câştig de cauză unor cetăţeni români care cereau accesul la serviciile sociale germane. O familie cu doi copii a primit dreptul să primească ajutoare sociale, judecătorii ţinând cont că părinţii au căutat un loc de muncă timp de un an, dar nu s-a ivit nicio şansă.

În timp ce romii au devenit noua motivaţie pentru încălcarea angajamentelor de integrare în Schengen a României şi a Bulgariei, frontierele de Sud ale UE sunt luate cu asalt de sute de mii de emigranţi din afara Europei, mulţi plătind cu viaţa tentativa de traversare din Africa de Nord spre primul petic de pământ european care este insula Lampedusa. Pe lângă aceste mari probleme care, de multe ori, se soldează cu tragedii umanitare, chestiunea romilor s-ar fi putut rezolva mult mai uşor şi cu bani mult mai puţini, dacă ar fi existat o viziune europeană în acest sens.  Dar nu a vrut nimeni. Nici la noi, dar nici la ei.