China caută un nou Kissinger. Dar unde este... „Kissinger”-ul chinez? China la zi
0Pe măsură ce alegerile din SUA se apropiau, observa presa din SUA, China a pornit în căutarea „noului Henry Kissinger” – cineva care este prieten cu Beijingul, dar are „urechea viitorului președinte”. Cineva despre care oficialii chinezi speră că poate trece peste ostilitatea bipartizană față de China și poate încuraja Washingtonul să se implice – așa cum a făcut Kissinger timp de cinci decenii.
Voci influente din China „discută în mod deschis cine ar putea egala gravitatea lui Kissinger ca om de stat, susținerea lui neclintită pentru angajament și capacitatea sa de a acționa ca un canal secundar în vremuri de criză – indiferent cine câștigă președinția”.
China transmitea, de fapt, o „rețetă” pentru a gestiona o Casa Albă ostilă. „Chiar și atunci când Kissinger îmbătrânea și China a devenit mai mare și mai puternică, mentalitatea lui Kissinger a rămas destul de deschisă pentru acomodare”, a spus un expert citat de presa americană.
Există o mare nostalgie la Beijing pentru „anii Kissinger”: „Savanți de seamă scriu articole de opinie în care deplâng dificultățile de a restabili „angajamentul în stil Kissinger” și dau vina pe politicienii americani pentru „stricarea atmosferei” atacând China pentru câștig politic. Ei încă îl invocă pe Kissinger ca exemplu de bune practici diplomatice”.
Reamintim că diplomatul american a continuat să călătorească la Beijing până în iulie anul trecut, la scurt timp după împlinirea a 100 de ani, când Kissinger și-a reiterat moștenirea ca un avocat neobosit pentru îmbunătățirea legăturilor bilaterale. „Nu uităm niciodată vechii noștri prieteni”, i-a spus Xi în aceeași clădire în care Kissinger l-a întâlnit pe premierul Zhou Enlai cu 52 de ani mai devreme.
În presa de stat chineză, „acea vizită a fost anunțată ca un punct de cotitură într-o încălzire tentativă a legăturilor care ar duce la întâlnirea Xi cu președintele Joe Biden la San Francisco în noiembrie, chiar dacă Departamentul de Stat a spus că Kissinger călătorește ca cetățean privat și nu acționând în numele Statelor Unite”.
Dar unii experți americani sunt sceptici: „căutarea de către Beijing a unui nou Kissinger este căutarea pentru „un nou idiot de top util”. Liderii chinezi par să înțeleagă cât de avantajos este pentru ei ca acest lucru să fie ceva care se întâmplă exclusiv de partea americană.
Dar unde este Kissinger-ul chinez?”
În materialul de astăzi din proiectul „China la zi” vă prezentăm traducerea din limba chineză a articolului intitulat ,,Va mai apărea „Kissinger”? Discuții despre istorie și prezent în relația dintre China și Statele Unite”. La crearea acestui articol au contribuit reporterul ziarului ,,The Paper”, Zhu Zhengyong朱郑勇, internul Sui Ruxin 隋如馨 și editorii Chen Zhenyi 陈祯怡 și Li Yiqing 李怡清.
Acest material a fost publicat în “The paper” (澎湃新闻, Péngpài xīnwén), publicație în limba chineză apărută în anul 2014, deținută și condusă de Shanghai United Media Group, care aparține statului chinez.
Redăm în continuare textul integral al articolului:
În data de 26 august, ziarul The Paper a publicat o serie de articole pe tema „În căutarea lui ‘Kissinger’”. Odată cu lansarea lor, acestea au atras atenția multor indivizi, atât pe plan local, cât și în străinătate. În același timp, așa cum s-a menționat și în Nota editorului a acestei serii de articole intitulată „Dacă mai poate exista un „Kissinger” între China și Statele Unite, această temă are la bază o întrebare care merită explorată. Din comentariile internauților de pe platformele online, cea mai des întrebare ridicată de cititori este dacă va mai exista o figură precum Kissinger pentru China și Statele Unite, unii dintre ei spunând chiar că această căutarea a lui „Kissinger” este o premisă greșită.
În data de 31 august, la Suzhou, a fost organizată o întâlnire academică intitulată „În căutarea următorului „Kissinger””. În cadrul acestui eveniment au fost invitați numeroși experți autohtoni în studii americane care au participat la creearea seriei de materiale mai sus menționată pentru a continua discuția pe subiectul „În căutarea lui „Kissinger””. Articolul prezent reprezintă o selecție din conținutul acestei discuții care se concentrează pe răspunsul la întrebările cititorilor menționate mai sus: pot relațiile chino-americane de astăzi să ofere încă o etapă pentru potențialul următor „Kissinger”? Mai poate fi folosit Kissinger însuși ca „reper” pentru a găsi următorul „Kissinger”? Dacă sperăm să apară un următor „Kissinger” între China și Statele Unite, ce putem face în mod proactiv pentru realizarea acestui lucru? Discuția deschisă pe baza temelor menționate mai sus va fi folosită ca articol final al seriei de articole „În căutarea lui 'Kissinger'”.
Introducerea experților:
Zhu Feng 朱锋: Profesor în cadrul institutului de relații internaționale, Universitatea Nanjing
Wei Zongyou 韦宗友: Profesor în cadrul institutului de studii americane de la Universitatea Fudan
Diao Daming刁大明: Profesor în cadrul institutului de relații internaționale, Universitatea Renmin
Zhang Tengjun 张腾军: cercetător asociat, institutul de studii americane, institutul de studii internaționale din China.
Conținutul de mai jos reprezintă un fragment din cadrul discuției experților.
Poate situația actuală să creeze un alt „Kissinger”?
Zhu Feng: Consider că este într-adevăr foarte dificil să găsești un „Kissinger” pentru relațiile chino-americane. Ca un prim motiv aș menționa diferența fundamentală dintre contextul Războiului Rece și cel al competiției geostrategice și geoeconomice al relațiilor chino-americane din prezent. La acea vreme, China și Statele Unite aveau oponenți comuni și nevoi strategice comune, ceea ce le-a permis celor două state să se aproprie și să se unească.
Cel de-al doilea motiv fundamental pentru care este dificil ca relațiile dintre China și SUA să aibă un „fenomen Kissinger”, este reprezentat de calificările, talentul și viziunea propriului Kissinger. De la cele două vizite în China din 1971 și până în momentul morții sale în noiembrie 2023, Kissinger a vizitat China de peste o sută de ori. El a fost, de asemenea, președinte al Comitetului Național pentru relațiile SUA-China și a avut întâlniri cu lideri chinezi succesivi. Acesta a jucat un rol foarte important în promovarea relațiilor chino-americane. Vom avea oare un alt Kissinger la fel sau parte de „fenomenul Kissinger” în viitor?
Există și un al treilea motiv, și anume, mediul politic intern al relațiilor chino-americane, care a suferit schimbări fundamentale. Statele Unite nu sunt doar singura țară hegemonică, ci și o țară extrem de centrată pe interes. China anului 1972 era mult mai slabă decât este astăzi, și mult mai diferită față de Statele Unite, însă, cu toate acestea, Statele Unite pot transcende diferențele dintre China și Statele Unite atâta timp cât există nevoi strategice proprii.
Deși „fenomenul Kissinger” este greu de repetat, forțele sociale pozitive raționale, pragmatice și orientate spre viitor din ambele țări trebuie să exploreze și să găsească un al doilea „Kissinger”. Așa că astăzi, când vorbim despre al doilea „Kissinger”, nu căutăm pur și simplu cine va deveni al doilea „Kissinger” sau dacă modelul relațiilor China-SUA vor reproduce un „Kissinger”, ci în contextul competiției strategice din viitor, trebuie să continuăm să explorăm o voce și o forță pozitive, pragmatice și strategice, orientate spre viitor, astfel încât relațiile chino-americane să poată reveni la o dezvoltare rațională, controlabilă și reciproc avantajoasă.
Diao Daming: Există interese comune între China și Statele Unite, care să fie suficient de puternice pentru a oferi o scenă pentru următorul „Kissinger”? Nu există nicio îndoială că, deși multe probleme dintre China și Statele Unite au continuat să se acumuleze și să crească în ultimii ani din cauza unor acțiuni unilaterale externe greșite din partea Statelor Unite, nivelul cooperării totuși nu a ajuns să scadă. Această cooperare a fost afectată într-o anumită măsură în anumite sfere, însă sunt și sfere în care există o cooperare pe termen lung între China și Statele Unite. Cooperarea pe baza acestor interese comune reprezintă o bază importantă pentru stabilizarea relațiilor chino-americane și este, de asemenea, unul din motivele cheie pentru reprezentanții din Statele Unite de a stabiliza relațiile dintre cele două țări pe baza intereselor SUA și ale cetățenilor săi. Prin urmare, nu cred că va exista neapărat un „Kissinger” la cel mai înalt nivel strategic în viitor, însă în diferite domenii, cineva ca Kissinger poate face lucruri cu adevărat benefice pentru relațiile chino-americane, precum și să îmbunătățească situația din perspectivă istorică și globală.
Wei Zongyou: Motivul pentru care Kissinger a reușit să devină un mesager pentru relațiile dintre China și SUA pentru o lungă perioadă de timp a fost că din perspectiva situației strategice internaționale globale, pe fundalul Războiului Rece de la acea vreme, când China și Statele Unite Statele nu stabiliseră încă relații diplomatice, era nevoie de o persoană cheie care să comunice eficient între China și Statele Unite cu privire la intențiile strategice, să găsească interesele comune, precum și să evite neînțelegerile și judecățile greșite.
Mediul extern actual al relațiilor chino-americane este foarte diferit de cel de acum 50 de ani. În prezent, China este a doua cea mai mare economie din lume, iar influența sa asupra lumii este mult mai mare față de cum era în anii 1970. Anumite probleme globale majore nu pot fi rezolvate în totalitate fără intervenția Chinei. În același timp, relațiile chino-americane nu mai reprezintă doar niște relații bilaterale, ci ele joacă un rol decisiv în regiune și chiar în lume. Cu privire la acest aspect, China și Statele Unite au ajuns la un consens.
La urma urmei, China și Statele Unite sunt două state care au un impact decisiv asupra păcii, stabilității și prosperității mondiale. Prin urmare, comunicarea dintre cele două este mult mai importantă în prezent. Astfel, este nevoie de o persoană importantă și influentă care să transmită în timp util intențiile strategice ale celor două țări și preocupările sau îndoielile pe care le-ar avea una față de cealaltă. În același timp, în calitate de numărul 1 și 2 în economia lumii, China și Statele Unite au ambele responsabilități importante față de prosperitatea și stabilitatea globală. Prin urmare, modul în care China și Statele Unite pot să consolideze cooperarea și să se întâlnească la jumătatea drumului în cazul problemelor globale necesită, de asemenea, ca cele două țări să comunice și să coopereze mai bine. Iar cine poate deveni următorul „Kissinger” este un subiect care va continua să fie discutat și în viitor.
Zhang Tengjun: În primul rând, relaxarea relațiilor chino-americane în timpul Războiului Rece s-a bazat pe un interes comun, în principal pe considerente de securitate strategică. Însă dacă privim în prezent, mai au China și Statele Unite un interes comun suficient de puternic sau o percepție convergentă despre amenințare? Vremurile s-au schimbat într-adevăr. În prezent, nu există un factor extern terț între China și Statele Unite.
Dacă în viitor China și Statele Unite vor dori să aibă un interes comun suficient de puternic sau o percepție comună, cred că mai întâi trebuie să existe o schimbare de gândire, schimbare care are însă câteva condiții. După mai multe runde de jocuri și chiar competiție între cele două țări, Statele Unite au descoperit că nu au nicio modalitate de a limita dezvoltarea Chinei, așadar personal consider că aceasta este una dintre condițiile care a suferit o schimbare din partea Statelor Unite. Acestea au fost nevoite să se adapteze și să regândească modul în care China a fost tratată în trecut. Este încă fezabilă această percepție sau strategie de „inamicul numărul unu”? Dintr-o altă perspectivă, dacă Statele Unite vor experimenta turbulențe politice interne mai severe în viitor, nu vor avea timp să se gândească la alte lucruri, ci doar să se concentreze asupra afacerilor interne. Cred că aceste două posibilități pot fi explorate, dar judecând după situația actuală a relațiilor chino-americane, schimbarea și remodelarea conceptelor va dura destul de mult timp, nefiind ceva ce se va întâmpla rapid.
Îl putem folosi pe Kissinger drept ,,reper” pentru următorul „Kissinger”?
Zhu Feng: În căutarea următorului „Kissinger”, nu îl putem folosim pur și simplu pe Kissinger ca standard. Anumite experiențe ale lui Kissinger sunt greu de „repetat” în prezent. Căutăm acum pe cineva care să aibă o viziune constructivă și pozitivă asupra Chinei de astăzi, și care să aibă opinii raționale, rezonabile și științifice bazate pe umanitate și valorile umane.
Dacă ne dorim să îl căutăm pe următorul „Kissinger” astăzi, atunci cel mai important aspect este ca această persoană să fie un membru de bază diplomatic și de securitate al guvernului SUA, nu numai direct responsabil pentru administrarea țării, ci și pentru funcționarea relațiilor chino-americane care să poată aduce unele schimbări istorice în relațiile dintre cele două state. Criteriile minime ar fi să aibă experiență guvernamentală, să fi obținut rezultate bune în think tank-uri și mediul academic și să fie, de asemenea, o voce importantă în Statele Unite, cu influență socială și politică.
Wei Zongyou: Pe lângă propriile cunoștințe, Kissinger avea o caracteristică importantă, și anume, o convingere fermă că marile puteri nu pot rămâne departe una de cealaltă pentru totdeauna. Chiar dacă China și Statele Unite nu stabiliseră încă relații diplomatice, el considera că este greșit să izolezi o țară mare cu o populație de sute de milioane de celelalte națiuni ale lumii pentru o lungă perioadă de timp. În opinia lui Kissinger marile puteri trebuie să mențină dialogul, comunicarea și schimburile și nu trebuie să intre în război. Desigur, accentul său a fost pe echilibrul de putere și pe menținerea păcii între marile puteri ale lumii. Pe de altă parte, Kissinger s-a jucat și cu puterea, sacrificând suveranitatea și interesele țărilor mici de dragul echilibrului de putere între țările mari, lucru pentru care a și fost criticat.
În prezent China și Statele Unite au stabilit relații diplomatice, iar instrumentele de comunicare sunt mult mai dezvoltate, existând multe oportunități ca liderii celor două țări să aibă întrevederi și să comunice, lăsând-i foarte puțin loc următorului „Kissinger” ca să-și joace rolul.
Dacă stabilim un criteriu riguros, incluzând cele menționate de domnul profesor Zhu, această persoană trebuie să fie un diplomat, gânditor și strateg. Acestea sunt criterii relativ greu de atins. Strategul este capabil să observe tendințele generale și să facă planuri întocmai, cunoaște situația actuală a structurii mondiale, dar și evoluția sa viitoare și poate manevra relațiile dintre marile puteri. Un gânditor trebuie să fie la fel de informat ca Kissinger și să fie capabil să aplice o gamă largă de cunoștințe practicilor specifice ale relațiilor internaționale. Există, de asemenea, diplomați care trebuie să fie buni în comunicarea și promovarea cooperării în relațiile internaționale complexe și să își transforme propriile idei sau pe cele ale liderilor în rezultate concrete, care pot ușura competiția și pot promova înțelegerea reciprocă, îmbunătățind relația dintre state.
Aceste trei puncte combinate reprezintă cele mai importante criterii.
Criteriile minime sunt ca această persoană să fie un bun ascultător, un comunicator și un bun executor și ar trebui cel puțin să fie recunoscut în cercurile politice din China și Statele Unite. De asemenea, trebuie să poată promova cooperarea cu privire la anumite aspecte specifice și capabil să rezolve diferențele într-o oarecare măsură.
Zhang Tengjun: Anul trecut, domnul Wang Yi l-a descris pe Kissinger, menționând că vechea generație de lideri din China și Statele Unite, inclusiv Kissinger, a reușit să deschidă un nou capitol între relațiile dintre China și SUA cu o viziune specială, curaj politic și înțelepciune diplomatică. Această descriere demonstrează foarte clar motivul pentru care calitățile pe care le avea Kissinger au reușit să-l facă persoana care era.
Ca să fim mai exacți, ce înseamna să fii prevăzător? Înseamnă să ai strategia și viziunea unui strateg, luând mereu în considerare problemele dintr-o perspectivă strategică, de ansamblu și pe termen lung și formulând politicile interne și externe ale țării. Curajul politic înseamnă că, ca politician, trebuie să ai curajul de a fi primul din lume. Nu numai că trebuie să fii un bun strateg, ci și să ai convingeri ferme și curajul de a rezista presiunii, de a depăși toate provocările și de a implementa aceste convingeri cu hotărâre. Acest lucru a fost evident la Kissinger. Înțelepciunea diplomatică reprezintă atingerea consensului și a acordurilor la masa de negocieri și promovarea cooperării, ceea ce necesită abilități diplomatice excepționale.
Cred că aceste trei puncte sunt absolut necesare pentru relațiile actuale chino-americane: previziune, curaj politic și înțelepciune diplomatică.
Criteriul minim pentru ca noi să găsim următorul „Kissinger” astăzi este să găsim o persoană care să aibă o înțelegere cuprinzătoare asupra Chinei, să fie dispusă să se angajeze în dialog cu China și să înțeleagă că relațiile chino-americane ar trebui să se bazeze pe dialog. Concentrându-ne mai degrabă pe cooperare decât pe competiție, putem aduce relațiile chino-americane înapoi pe calea dezvoltării sănătoase și stabile. Cel mai riguros criteriu este acela pe care tocmai l-a menționat domnul profesor Zhu, și anume, că trebuie să aibă o poziție înaltă și o anumită influență, să fie cineva dintr-un cerc politic, altfel totul este fără rost.
Aș dori să revin la tematica „reperului” menționată mai devreme. Ce fel de „reper” ar trebui folosit pentru a-l măsura pe Kissinger sau pe viitorul „Kissinger”? Personal am o părere rudimentară. Luând în considerare situația actuală a relațiilor chino-americane acest reper poate fi următorul: cineva care să fie precaut fără a fi agresiv, pragmatic, însă fără vorbe goale, rațional fără a merge la extreme și cunoscător al Chinei fără a fi pro-China. Aceste criterii nu sunt cele mai riguroase, însă dacă mai multe astfel de persoane vor putea apărea și exercita influență, atunci ne putem aștepta în viitor la stabilizarea relațiilor chino-americane.
Diao Daming: Acum, când discutăm despre următorul „Kissinger”, discutăm despre cine poate juca un rol activ în relațiile actuale chino-americane și poate fi o persoană vizionară precum Kissinger, care se poate angaja în stabilizarea relațiilor chino-americane.
Kissinger însuși avea cunoștințe în domeniul strategic, cu o gândire strategică în anumite domenii. Căutarea noastră pentru următorul „Kissinger” de astăzi poate să nu fie neapărat într-un domeniu atât de vast. Poate că putem găsi o figură cu o mare influență într-un anumit domeniu pentru a conduce sau modela relațiile chino-americane.
Pe de altă parte, pe lângă talent, „cunoașterea” necesită și viziune. Astăzi îl căutăm din nou pe „Kissinger”, însă o astfel de persoană ar trebui să aibă o înțelegere relativ clară a tendinței de dezvoltare a lumii de astăzi, a relațiilor chino-americane și a celor două state. Trebuie să fie capabilă să clarifice de ce au cea mai mare nevoie relațiile actuale chino-americane dintr-o perspectivă istorică și să lucreze la acest demers. Această persoană trebuie să știe ce este potrivit pentru China și Statele Unite și să fie dispusă să muncească din greu pentru o lungă perioadă de timp pentru a realiza lucrurile potrivite. Acest lucru poate fi esențial.
Nu am fost noi cei care l-au găsit pe Kissinger din trecut. Privind din această perspectivă, poate ar trebui să spunem că descoperim un „Kissinger” în prezent și, de asemenea, așteptăm cu nerăbdare să descoperim mai mulți „Kissinger” în viitor.
Pe lângă căutarea lui „Kissinger”, ce altceva putem contura în mod activ?
Zhu Feng: Procesul de a găsi următorul „Kissinger” este, de asemenea, un proces pentru care trebuie să lucrăm din greu pentru a promova și a oferi alegeri politice relevante și un mediu care să poată produce un al doilea „Kissinger”. Acest proces ar trebui să îi revină Chinei, fiind foarte important în relațiile cu SUA, fiind nevoie, de asemenea, de interacțiuni pozitive între cele două părți. Prin urmare, dacă următorul „Kissinger” poate fi produs în viitor depinde în mare măsură dacă interacțiunea dintre China și Statele Unite se poate îndrepta către un viitor mai bun. Dezvoltarea trebuie să fie într-o direcție constructivă, pozitivă și revoluționară.
De-a lungul anilor 1990, relațiile dintre China și SUA au fost, de asemenea, destul de șubrede, însă de ce acestea continuă să avanseze? Pe ce se bazează? Se bazează întocmai pe interacțiune, una care să fie de la un stat la altul, astfel încât să modeleze împreună.
Ceea ce este îngrijorător pentru experți în prezent nu sunt relațiile chino-americane, ci retorica extremistă care se răspândește peste tot pe internet. Putem gestiona relațiile chino-americane în mod obiectiv, sobru și rațional? Trebuie să ne amintim de celebra zicală a președintelui Mao că „revoluția nu este o invitație la cină”. Trebuie să luptăm și să facem pace cu Statele Unite. Nu trebuie doar să rezolvăm această contradicție, ci și să creăm un mediu de interacțiune pozitivă între China și Statele Unite.
Pentru ca relațiile chino-americane să iasă cu adevărat din „capcana lui Tucidide”, trebuie să fim practici și să ne urmăm propriul drum. Nicio legătură nu poate fi lăsată în urmă în ceea ce privește dezvoltarea economică, progresul social și reforma politică. Pe de-o parte, relațiile chino-americane sunt cea mai mare presiune a noastră, dar pe de altă parte, acestea sunt și cea mai importantă forță motrică care împinge China să avanseze.
Wei Zongyou: Dacă ne uităm la apariția următorului „Kissinger” dintr-o perspectivă chineză, cred că un principiu important este ,,să fim de acord că avem păreri diferite”. Următorul „Kissinger” trebuie să protejeze mai întâi interesele americane. În acest sens, trebuie să fim încrezători ca în cazul în care acesta ne critică sau are o poziție și o viziune diferită față de a noastră, trebuie mai întâi să ținem cont de faptul că acesta comunică cu noi din perspectiva intereselor americane.
În al doilea rând, pornind de la premisa recunoașterii faptului că există diferențe între părți, trebuie să căutăm interese comune, un anume teren comun. Există diferențe și conflicte între SUA și China, dar fiind cea mai mare și respectiv a doua economie a lumii și două țări importante cu o influență decisivă, cele două au multe interese comune, interese bilaterale, regionale și chiar globale.
În al treilea rând, este comunicarea. Încă mai avem mult de comunicat. Deși există aceste diferențe și contradicții, dacă ambele părți convin să sporească înțelegerea reciprocă a preocupărilor celeilalte prin contact, comunicare și dialog, acest lucru poate ameliora relațiile bilaterale, găsind puncte comune și rezolvând în același timp diferențele.
Zhang Tengjun: Kissinger este american, așa că, desigur, munca principală în modelarea viitorului „Kissinger” trebuie să vină mai întâi din partea Statelor Unite. În același timp, noi putem, de asemenea, să luăm inițiativa de a face tot posibilul pentru a crea un mediu favorabil pentru apariția unor figuri asemănătoare lui Kissinger. În primul rând să privim rațional o parte din zarva care apare în opinia publică actuală dinspre SUA către China. Știm că există numeroși așa-ziși experți americani „corecți din punct de vedere al politicii” cu privire la problema Chinei. Pentru a supraviețui, unii dintre ei critică China pentru a satisface acest consens de a fi dur față de China. Acest fenomen nu este unul adecvat sau benefic, însă face parte dintr-o realitate inevitabilă. În acest sens, în timp ce continuăm să clarificăm acuzațiile false legate de China și să contracarăm speculațiile rău intenționate, ar trebui, de asemenea, să acordăm mai multă toleranță unor remarci care pot suna dure, dar care au ca scop promovarea stabilității și prieteniei relațiilor dintre China și SUA. Astfel acestea vor continua să-și joace rolul activ cuvenit ca mai apoi să modeleze puțin câte puțin percepția Statelor Unite asupra Chinei.
În al doilea rând, putem lua mai multe măsuri pentru a promova schimburile culturale între China și Statele Unite, pentru a încuraja și a atrage mai mulți oameni din toate categoriile sociale din Statele Unite să viziteze China, lucru care să îi ajute să înțeleagă o China complexă, reală și diversă. Pe de-o parte, trebuie să continuăm să consolidăm dialogul dintre cele două guverne și să încercăm să înlăturăm pe cât posibil obstacolele politice din calea schimburilor interpersonale și culturale. Trebuie să continuăm să ne angajăm într-un dialog continuu cu Statele Unite cu privire la modul de promovare a schimburilor interpersonale și culturale. Trebuie să continuăm să îndemnăm Statele Unite să ridice imediat avertismentul de călătorie și alte măsuri negative pentru China, să promovăm reluarea programelor de schimb, cum ar fi Programul Fulbright China-SUA. Este evident că vor exista cu siguranță dificultăți substanțiale, însă dacă la nivel oficial nu se poate ajunge la un consens, atunci acțiunile individuale ale societății civile nu vor putea schimba situația.
Pe de altă parte, întrucât în prezent Statele Unite ale Americii nu sunt foarte dornice de a se angaja într-un dialog cu China, putem încerca, de asemenea, să introducem unele măsuri la nivel înalt pentru a ne deschide către Statele Unite. În ultima vreme, călătoriile în China au devenit o nouă tendință, însă există relativ puțini americani printre vizitatori. Trebuie să adoptăm măsuri substanțiale pentru a atrage mai mulți americani în China și pentru a găsi modalități de a menține securitatea noastră națională. Astfel, vom încuraja, de asemenea, mai multe schimburi culturale și academice și vom oferi condiții și măsuri mai convenabile pentru acestea. Cred că acest lucru este necesar și, de asemenea, arată bunăvoința noastră neclintită de a ne deschide față de americani.
Sursă: aici.
Material realizat de Diana Ghinea, cercetătoare la Centrul de Studii Sino-Ruse (CSSR) din cadrul Fundației Universitare a Mării Negre „Mircea Malița” (FUMN).
Se încarcă comentariile...
