Ce spune şi ce nu spune raportul QX al ministrului David. Teoria ca teoria, dar practica ne omoară... (II) Evaluarea

La început câteva referiri la planurile cadru şi cele opt competenţe cheie prevăzute în raportul QX.

Printre competenţele cheie sunt menţionate:

(5) competențe de viață (personale/sociale/de a învăța să învățăm);

(6) competențe civice;

(7) competențe antreprenoriale.

(8) competențe de expresie și sensibilitate culturală.

Întrebarea este la ce materii se transferă elevilor aceste competenţe? Educaţie civică clasele a III-a şi a IV-a, educaţie socială la gimnaziu, şi mai nimic la liceu.

În aria curriculară „om şi societate” de la proiectul de planuri cadru pentru liceu, pus în dezbatere publică, găsim disciplinele:

Istorie, care cuprinde şi Istoria comunismului şi Istoria evreilor, Holocaustul, Geografie, Religie şi disciplina socio-umana, care înseamnă Logica, Psihologie, Economie şi Filosofie.

Consider că aceste discipline nu fac faţă transmiterii  competenţelor menţionate. Mai utilă ar fi o disciplină agregat, Educaţie pentru societate, planificată la gimnaziu şi liceu, care să cuprind module obligatorii şi opţionale, de tipul:

-Legislatie românească, Constituţia României, legislaţie internaţională comparativă;

-Drepturile, libertăţile dar şi obligaţiile copiilor şi adulţilor;

-Educatie financiară;

-Codul bunelor maniere;

-Educatie interculturală;

-Educatie antreprenorială, modul de iniţiere şi dezvoltare a unei afaceri;

-Gestionarea  proprierei cariere profesionale.

Evaluarea în Educaţie

Este de departe cel mai important capitol în analiza şi reforma Educaţiei, pentru că în funcţie de evaluarea reală, obiectivă, a rezultatelor adoptăm măsurile de remediere cuvenite.

Scurt istoric. După adoptarea Legii Educaţiei Naţionale, Legea Miclea-Funeriu, în 2011, s-a trecut la supravegherea video-audio a examenelor naţionale. Ei bine, rezultatele la promovarea de la Bacalaureat au căzut de la 90% la 45%, adică la jumătate. În anii ce-au urmat, rezultatele au crescut la 65-75%, fără a se ţine cont de elevii care nu se înscriu la examenele de absolvire, fiind convinşi că nu posedă competenţele necesare pentru a le promova. Dacă ne raportăm la elevii înmatriculaţi în clasele terminale, procentele de absolvire ar fi de 50-55%.

Şi dacă suntem mulţumiţi de procentele de 65-75% în medie, la examenele de absolvire, cum ne explicăm datele din raportul QX care ne spun că Testele PISA arată că elevii români (la 15 ani) au probleme să înțeleagă ceea ce citesc (aprox. 42%), să facă conexiuni matematice (aprox. 49%) și să înțeleagă corect și științific fenomene familiare (44%), în general, aflându-ne pe penultimul loc în Uniunea Europeană. Nu se leagă procentele de  absolvire de la examenele de absolvire cu aceste evaluări internaţionale.

Un lider de sindicat mi-a spus că la testele PISA altele sunt obiectivele, metodele de evaluare, comparativ cu învăţământul nostru. Replica mea a fost: şi care sunt cele defecte, cele de la PISA sau cele de la noi?

Ştim că la examenele de Evaluare Naţională diferenţele între media de la Evaluare şi media claselor V-VIII se ridică şi cu 3-4 puncte mai mari mediile din gimnaziu. De aceea s-a şi renunţat să fie luată în considerare media claselor V-VIII la admiterea la liceu. Cum e posibil aşa ceva?

Evaluarea elevilor la clasă nu este obiectivă. Avem, pe de o parte, o atitudine „mămoasă” a profesorilor, care din dorinţa de a-şi ajuta proprii elevi să ajungă la un liceu sau facultate bună le acordă note şi medii fără acoperire în cunoştinţele şi competenţele câștigate de-a lungul anilor de şcoală.

Pe de altă parte, mândria profesorilor, a managerilor şi evaluarea Inspectoratelor Şcolare se face în funcţie de numărul elevilor promovaţi şi cu medii cât mai mari. Personalul didactic şi managerii consideră că prestigiul şcolii este dat de gradul de promovare şi de mărimea mediilor elevilor.

Aşa se face că avem nevoie de o evaluare obiectivă, bazată pe aplicaţii informatice, independentă de evaluarea curentă de la clasă, realizată de profesori, care sunt eminamente subiectivi, nu pot fi obiectivi.

Ce propune raportul QX în materie de evaluare

„Evaluările naționale pe care le avem acum nu evaluează standardizat toate competențele de bază sau cheie pe care le țintim în sistemul educațional. Acest lucru trebuie corectat! Evaluările standardizate la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a trebuie să-și păstreze caracterul informativ și formativ pentru o educație personalizată la nivel individual, dar și pentru măsuri la nivelul unităților școlare și pentru politici naționale. Dar, pe lângă testările la matematică-științe și limba română, trebuie acoperite și celelalte competențe de bază/cheie – de discutat varianta 5 competențe de bază vs. 8 competențe cheie, inclusiv privind raportul între evaluare națională și cea a cadrului didactic (testată prin eșantionare)”.

Sunt propuneri extrem de vagi şi care depind de profesorii care evaluează, şi care nu au niciun interes să expună realitatea de la clase. Din istoricul evaluărilor de la examenele naţionale din ultimii 30 de ani vedem mai degrabă mistificare, ipocrizie, autoamăgire şi minciună, când vine vorba de evaluarea rezultatelor învăţării.

Am scris de multe ori despre evaluarea performanţelor în educaţie prin măsurarea progresului şcolar al elevilor (aici)

În esenţă este vorba de următoarele:

În primul rând în generarea unor bazine de itemi unici, pentru fiecare clasă, disciplină, profil, specializare. În primul an se poate porni, experimental, doar pentru gimnaziu, unde lucrurile sunt mai simple. Serviciul specializat, CNPEE (Centrul Naţional de Politici şi Evaluare în Educaţie), numeşte responsabili pe fiecare disciplină importantă, care colectează de la profesorii din disciplina respectivă propuneri de astfel de itemi. Itemii vor fi propuşi în trei variante: simpli, medii, şi de aprofundare, astfel încât bazinul de itemi va avea trei secţiuni. Responsabilul de bazin este salarizat pentru munca sa, va putea folosi şi culegerile sau manualele în vigoare, iar munca se desfăşoară exclusiv online. Dacă fiecare bazin acumulează câteva sute de itemi este suficient.

La sfârşitul anului şcolar, în cadrul evaluării sumative, aplicaţia generează în dimineaţa testării, pe hârtie, „n” teste tip grilă, similare dar nu identice, pentru elevii unei clase. Un profesor de altă disciplină împarte testele, le adună la sfârşitul celor două ore, şi le predă informaticianului şcolii. Fiecare test cuprinde câte 5 itemi din fiecare categorie, simplu, mediu şi de aprofundare. Este personalizat, prin cod de bare, iar subiectele sunt diferite de la elev la elev. Astfel se exclude copiatul sau inspirarea din „extra” surse. Aplicaţia verifică răspunsurile şi expediază nota, centralizat, la CNPEE. Aici se măsoară progresul şcolar elevilor, ca diferenţa între notele testelor din doi ani consecutivi. Apoi se fac medii statistice pentru elevii unui profesor, unei şcoli, unei comunităţi, unui judeţ. Dacă elevii unui profesor au progresat, statistic, de la media 3 la media 5, jos pălăria! Profesorul va primi un bonus consistent la salarizare, proporţional cu progresul şcolar al elevilor săi. Evaluarea se face statistic, pe 150-200 de elevi ai unui profesor, astfel că nu conteaza doar elevii buni sau cei slabi. Iar la nivelul școlii se face pentru 1000 de elevi, mai mult sau mai puțin.

Salarizarea profesorilor funcţie de performanţă

Raportul QX propune:

”Salariul ar trebui să pornească de la nivelul salariului mediu pe economie la nivel de debutant și să crească apoi în funcție de vechime/grade didactice (cel puțin în corelare cu salariile din sănătate, prin anii de studiu/școală).

Salariul trebuie anual raportat la atingerea unor standarde prestabilite de calitate (ex. printr-un Plan individual de carieră).

Peste salariul de bază, în funcție de o serie de indicatori de performanță – cu indicatori de excelență și de incluziune –, asumați prin Planul individual de carieră, veniturile trebuie diferențiate.

Creșterea salarială/a veniturilor trebuie dublată de responsabilitate crescută.  Trebuie stabilite standarde minimale de atins pentru obținerea salariului din grila de salarizare. 

Indicatorii de calitate pentru veniturile diferențiate trebuie să includă atât indicatori educaționali de performanță/progres (ex. examene naționale, olimpiade), cât și indicatori educaționali de incluziune (ex. abandon școlar, recuperări remediale, progres).  Numărul de ore de predare/evaluare din norma didactică să fie cel puțin la nivelul mediei europene. Activitățile asociate celor opt (8) ore zilnice trebuie să se desfășoare în școală – pentru a crea medii educaționale active între profesori și elevi, între profesori și colegii lor profesori și între profesori și părinți – sau, ca excepții, în alte condiții similare (ex. bibliotecă) aprobate de școală.”

Criteriile prin care se leagă salarizarea de performanţă sunt vagi şi lipsite de obiectivitate. Salarizarea rămâne la decizia managerilor şi inspectorilor, până la urma legată de pile şi relaţii.

Dacă măsurarea progresului şcolar al elevilor, explicată mai sus, ar sta la baza salarizării profesorilor, ar fi o legătură obiectivă, decisă de aplicaţiile informatice, nu de pile şi relaţii.

La nivelul la care se află acum evoluţia societăţii româneşti, evaluarea şcolară nu se poate compara cu aceea din ţări occidentale, care sunt la alt nivel de dezvoltare şi conştiinciozitate în privinţa relaţiilor stabilite în învăţământ.