Ce m-au învăţat ultimele 12 inundaţii prin care am trecut despre criza refugiaţilor

Când ţi se sparge conducta de apă caldă de sub chiuveta de la baie, cum procedezi? Ca unul care a trecut prin vreo 12 inundaţii în ultimii 10 ani, pot spune că paşii sunt:

1. Apuci găleata cea mai apropiată şi-o pui sub conductă, pentru a opri valurile de apă să ajungă pe covorul din sufragerie;
2. Te întinzi după robinetul de la apometru şi încerci să-l închizi; 
3. Verşi apa din găleată în WC şi pui din nou găleata sub ţeavă - apa n-o să se oprească instantaneu;
4. Iei mopul şi făraşul şi începi să aduni apa din casă (încercând să protejezi covorul/parchetul din sufragerie); 
5. Suni instalatorul şi-ţi verşi năduful: ce-a mai plesnit, dom'le, că luna trecută am schimbat ţeava?!

Când ai un val de refugiaţi (care fug din faţa războiului) la uşa continentului tău, paşii sunt:

1. Îi primeşti pe refugiaţi şi le găseşti un adăpost - orice adăpost - pentru a-i opri să moară de sete şi de foame (şi de frig - că vine iarna). Şi pentru a-i opri să-ţi distrugă pieţele, gările, autostrăzile etc.

Nu mă pricep, ca mulţi dintre prietenii mei de pe Facebook (şi din subsolurile blogurilor), la politică europeană şi nu ştiu să vă spun şi următorii paşi.

Probabil că ar fi: 2. Mobilizezi armata şi încerci să opreşti războaiele din ţările de origine;

3. Gândeşti noi măsuri - mai coerente - pentru a asimila refugiaţii sau pentru a-i retrimite, în siguranţă, acasă:

4. Repari pieţele, gările şi autostrăzile, în urma refugiaţilor;

5. Îl suni pe Dumnezeu şi-l întrebi: pentru ce ne-ai dat, Doamne, migraţiile astea, că luna trecută ţi-am construit o Catedrală a mântuirii neamului?

Dar, încă odată, nu mă pricep la astfel de lucruri - am trecut doar prin multe inundaţii, nu prin multe crize mondiale ale refugiaţilor.

Ştiu numai că principiul de urmat este „first things first". Duşmanul cel mai periculos este cel mai apropiat de tine.

Şi mai ştiu că suntem oameni - şi avem logică: deci, întâi canalizăm apa într-o găleată. Şi mai ştiu că avem şi umanitate: nouă ne-ar plăcea să fim în locul refugiaţilor? Unde mai pui că suntem şi creştini, şi avem datoria să ne iubim aproapele.

Celor care nu văd încă aceste evidenţe NU le doresc să treacă, în viitorul apropiat, printr-o inundaţie pentru a înţelege mai bine ce zic aici. E mai simplu să înţelegi lucrurile astea cu mintea şi cu inima, şi nu cu muşchii şi cu mopul, aşa cum le-am înţeles eu.