Ce fel de viitor ne dorim pentru noi şi pentru generaţiile următoare?

sursa foto: Facebook

E o întrebare simplă. O întrebare de la care ar trebui să pornească orice discuţie despre politică, despre administraţie sau despre economie.

Din păcate în România viitorul e ignorat deseori. Dar România nu e singura ţară în care grijile prezentului îi împiedică pe cetăţeni să se gândescă la viitor. Se întâmplă în ajoritatea ţărilor care nu au atins un nivel de dezvoltare care să le permită locuitorilor să scape de grija zilei de mâine. Şi e normal să fie aşa... atâta timp cât nevoile imediate (de bază) nu sunt acoperite nu ar avea prea mult sens să ne gândim la nevoile pe termen lung. Dacă nu reuşim să suprevieţuim anului următor ar fi poate o prostie să ne gândim la deceniul următor.

Totuşi genul ăsta de gândire împiedică evoluţia şi dezvoltarea, ba chiar uneori ne grăbeşte sfârşitul.

Nu vom scăpa niciodată din cercul vicios al grijilor mărunte dacă nu reuşim măcar pentru un moment să privim în jurul nostru în afara cercului mic în care ne învârtim fiecare dintre noi. Nu vom reuşi să ne clădim un viitor mai bun dacă nu vom fi capabili din când în când să privim viitorul pe termen lung şi să acţionăm în consecinţă.

Ideal ar fi să putem să gândim pe termen lung în momentele cheie care influenţează viitorul societăţii noastre: în momentul campaniilor electorale. Din păcate suntem supuşi unei presiuni imense din toate părţile şi cei mai mulţi dintre noi sfârşesc prin a alege „răul cel mai mic”. Adică alegerea noastră e condiţionată mai mult de grijile imediate - frica de mai rău - decât de un plan pe termen lung. Ar fi foarte bine dacă la un moment dat o parte importantă din populaţie va lăsa deoparte grijile imediate şi frica de „mai rău” şi va face alegerea în funcţie de dorinţele pentru un viitor mai bun. Dar ca să se întâmple asta ar fi nevoie în primul rând de formaţiuni politice care să le permită cetăţenilor să facă genul ăsta de alegeri. Adică formaţiuni care să facă o campanie pozitivă, prezentându-şi planurile pe termen lung, în loc de o campanie negativă împotriva „răului cel mare”.

Totuşi, în aşteptarea acelui moment în care societatea românească va putea face PASUL MARE spre gândirea pe termen lung, putem începe fiecare dintre noi să facem o serie de paşi mai mici în această direcţie. Fiecare dintre noi putem să facem alegeri care să ne scoată din cercul vicios al problemelor mărunte ale zilei de mâine şi să ne înscrie pe făgaşul unei evoluţii spre un viitor mai bun pentru noi, pentru famillile noastre, pentru comunităţile din care facem parte.

Nu e deloc greu să începem. Ocaziile sunt extrem de numeroase şi le întâlnim la fiecare pas. Deja cei mai mulţti dintre noi fac alegeri care iau în considerare dezvoltarea pe termen lung la nivel personal. Spre exemplu am investit sau investim în educaţie. Chiar dacă e nevoie de sacrificii pe termen scurt în perioada studiilor, beneficiile pe termen lung sunt mult mai importante.

La nivel individual sunt deja foarte mulţi români capabili să gândească dincolo de mementul imediat. Problema apare la nivel de comunitate. Traficul din oraşele româneşti este unul dintre cele mai elocvente exemple ale lipsei de viziune a românilor. Cei mai mulţi dintre şoferi sunt prea preocupaţi de grijile mărunte şi pierd din vedere obiectivul pe termen lung: acela de a ajunge la destinaţie în siguranţă şi într-un timp scurt. Prea preocupaţi de următoarea depăşire sau de culoarea galbenă a semaforului, mulţi şoferi din România nici măcar nu realizează sau nu vor să accepte că haosul din trafic e principala cauză a blocajelor care conduc la o durată din ce în ce mai mare a timpului petrecut în maşină. Iar la acest haos contribuie cei mai mulţi dintre ei. Pentru că se grăbesc chiar dacă e galben la semafor şi în felul astă blochează intersecţia. Pentru că nu se încadrează corespunzător şi fac slalom printre benzi, pentru că parchează neregulamentar şi blochează banda, pentru că circulă pe liniile de tramvai, etc.

Toate aceste decizii proaste ale şoferilor indisciplinaţi sunt simptomatice pentru o societate în care grijile imediate ne împiedică să vedem pădurea din cauza copacilor şi ne împiedică evoluţia şi dezvoltarea pe termen lung. Şi se pot găsi exemple nenumărate ale modului în care „ne furăm singuri căciula”: cumpărarea examenelor, evaziunea fiscală, ditrugerea pădurilor, şpaga la doctor, „grija” pentru capra vecinului, evitarea responsabilităţii, etc.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale gândirii pe termen lung este repectul pentru mediu. Şi nu doar la nivel declarativ, ci prin toate deciziile şi acţiunile noastre. E uşor să ne declarăm ecologişti şi totuşi în momentul în momentul deciziei sa alegem profitul pe termen surt în detrimentul unui mediu curat. Toate declaraţiile ecologiste nu contează dacă la alegeri votăm un partid care sacrifică pădurile şi permite poluarea mediului de dragul banilor. Poate că banii vor putea plăti pentru nevoile noastre pe termen scurt, dar pe termen lung vom cheltui şi mai mulţi bani pentru a ne trata bolile cauzate de poluare. Pe termen lung vom plăti din ce în ce mai mult pentru aparate de aer condiţionat care să ne ajute să suprevieţuim în atmosfera aproape irespirabilă a oraşelor.

Tu cum vezi viitorul nostru şi al generaţiilor următoare? Eu cred că viitorul va fi VERDE sau nu va fi deloc!