Ce fel  de creştere economică?

0
0

Prim-ministrul se bucură copilăreşte că preşedintele a confirmat procesul de creştere economică. Aproape că l-a felicitat (ironic) pentru recunoaşterea unei astfel de performanţe a guvernării sale. Statisticile par să confirme o astfel de tendinţă în economie. Asupra procentelor de creştere (până la 3,5%?) stăruie o oarecare incertitudine dar, ni se spune, evoluţia este vădit pozitivă.

Orice român de bună-credinţă se bucură de un astfel de trend al evoluţiei economice dar mulţi, probabil majoritatea se întreabă în ce se reflectă de fapt această creştere? Întrebare pe deplin îndreptăţită. Ea ar trebui să se regăsească în îmbunătăţirea nivelului şi condiţiilor de trai, în capacitatea statului de a asigura funcţionarea optimă a structurilor şi instituţiilor: armată ( inclusiv dotare), sănătate, învăţământ, cultură etc; să asigure un fond al dezvoltării. Pe fondul unei creşteri economice statul ar trebui să-şi revigoreze disponibilităţile bugetare.

Srârneşte nedumerire de ce, în contrast cu creşterea economică, statul, geuvernul, este obligat să ia măsuri de asigurare bugetară prin împovărarea populaţiei cu o sumedenie de obligaţii băneşti, taxe şi impozite tot mai numeroase,  tot mai împovărătoare (acciza pe combustibil e ultima găselniţă) să se îndatoreze într-un ritm îngrijorător pentru a face faţă nevoilor financiare curente? Iată spre exemplu o succesiune a împrumuturilor contractate de Ministerul de Finanţe în luna martie 2014 astfel cum a fost redată de mijloacele de informare:

          3 martie : emitere de obligaţiuni pentru 400 milioane lei;

          4 martie   : un împrumut suplimentar de 19 milioane lei;

          6 martie: emitere de obligaţiuni pe 3 ani pentru 700 milioane lei;

          7 martie: o licitaţie de 55,7 milioane euro;

          10 martie: împrumut pe 9 ani de 100 milioane euro;

          17 martie: emitere de obligaţiuni pentru 400 milioane lei;

          28 martie: împrumut de la Banca Mondială de 339 milioane dolari.

Contrariat de astfel de situaţii, am întrebat mai mulţi economişti dacă în volumul creşterii economice se include şi producţia, respectiv realizările firmelor străine. Răspunsul unanim a fost DA. Mi-am explicat de îndată de unde vine paradoxul.

Cum se ştie, activitatea economică de fond aparţine societăţilor cu capital integral sau majoritar străin care acoperă aproape in întregime sectorul industrial, comercial, de servicii precum şi copios sectorul agricol; 25% din terenul agricol de cea mai bună calitate este exploatat de societăţi străine, arendaşe sau mai nou deplin proprietare. Din veniturile realizate, statul se alege cu taxele şi impozitele aferente iar profitul, integral sau în marea sa majoritate, ia calea străinătăţii. Cu alte cuvinte, avem o creştere economică doar palid reflectată în beneficiul nostru.

Cunoaştem dificultăţile economice, reale sau artificiale prin care trecem de peste două decenii. S-a spus de atâtea ori că nu avem investitori în măsură să concureze cu străinii în schimb am dispune de fondul necesar, uman şi material-financiar, pentru investiţii la nivel mic şi mediu. În condiţiile concurenţiale actuale, aceasta ar fi strategia benefică de urmat pentru înfiriparea şi consolidarea bazei  economice. Am auzit de mii de ori acest îndemn de bun simţ, acest îndemn până la urmă patriotic, dar, cum lesne se poate constata, pur şi simplu nu se vrea. Piedicile sunt oculte, par a se situa în zonă concurenţială şi politică.

Starea aceasta trebuie să înceteze. Nu mă încălzeşte o creştere economică care nu se regăseşte pe masa familiilor, care nu se reflectă în bugetul statului. Ar trebui să se conştientizeze cu efectul trezirii din letargie, de către români ca şi de către conducători, că prin muncă, prin iniţiativă şi implicare, avem datoria şi răspunderea valorificării bogăţiei acestei ţări în beneficiul nostru şi al generaţiilor care ne vor urma. Aceasta ar fi creşterea economică cu care să ne mândrim

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite