Ce ar trebui să spună preşedintele Iohannis la viitorul Consiliu European

Cred că a venit momentul ca România să-şi precizeze, în mod apăsat, poziţia în cadrul Uniunii Europene. O serie de evenimente ne obligă la acest pas: creşterea de 800% a PIB-ului României în ultimii 20 de ani, cea mai mare din UE, trecerea prin pandemie, războiul din Ucraina şi veto-ul Austriei la intrarea României în spaţiul Schengen.

Există şi un moment oportun. Preşedintele Iohannis participă joi la un Consiliu European, în care ar trebui să precizeze poziţia clară a României faţă de aceste evenimente.

Veto-ul Austriei la intrarea României în Schengen

Austria nu este la primul conflict cu restul ţărilor din UE. Politicianul austriac, Jörg Haider, cu vederi de extremă dreaptă şi enunţuri de tip nazist, a creat o ruptură între Austria şi restul ţărilor din UE. S-a ajuns până acolo încât multe ţări europene au întrerupt relaţiile diplomatice cu Austria, nemaivorbind de presiuni comerciale, politice, financiare. Guvernul de la Viena l-a dat afară pe Haider, pentru ca să-şi repare, cât de cât, relaţia cu UE. De care şi Austria are nevoie.

În cazul veto-ului la accederea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen, argumentele sunt ridicole şi ilogice. Austria consideră spaţiul Schengen ca fiind „defect”, pentru că nu poate rezolva problema migranţilor, şi nu vrea extinderea sa până în momentul în care această problemă nu va fi rezolvată.

Dar acest argument nu e valabil şi în cazul intrării Croaţiei în spaţiul Schengen, ceea ce duce  conducerea Austriei într-o zonă penibilă. Croația, în plus, se află pe ruta migranţilor sosiţi în Austria.

Toate argumentele României şi ale celorlalte ţări din UE n-au avut efect. Cancelarul Austriei a făcut ce a vrut el, în ciuda evidenţelor furnizate de FRONTEX.

Preşedintele Iohannis trebuie să ceară la apropiatul Consiliu European conducerilor statelor din UE să adopte aceeaşi poziţie dură ca în cazul Haider, pentru că Austria nu poate face doar ce vrea ea în UE.

Intrarea României şi Bulgariei are în primul rând importanţă economică. Fluidizarea circuitelor comerciale, care acum sunt rupte prin aşteptări imense la graniţele dintre ele şi spaţiul Schengen, ar ajuta aceste ţări, dar şi pe cele ale UE, să realizeze o creştere economică importantă. Blocajele existente acum la graniţele cu spaţiul Schengen costă România circa 10 miliarde de euro pe an. Plus reţinerea investitorilor de a veni cu afaceri în România şi Bulgaria, ştiind dificultăţile întâlnite la graniţe. Nici turiştii nu se grăbesc să vină în România din alte ţări ale UE, ştiind cât trebuie să aştepte la graniţe, fie ele terestre sau aeriene.

Dacă România şi Bulgaria ar intra în Schengen, FRONTEX s-ar putea ocupa cu fonduri, oameni şi tehnică puse la dispoziţie de către UE, de  securizarea graniţele maritime al ţărilor din sud. În acelaşi timp, există ţări europene care au o acută nevoie de forţă de muncă, şi nu le-ar deranja să folosească migranţii pentru a-şi rezolva această problemă. Toate aceste probleme nu au o rezolvare prin neacceptarea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen, ba chiar dimpotrivă.

Veto-ul Austriei a creat un curent eurosceptic în România şi Bulgaria, şi va conduce la contra măsuri dure împotriva Austriei. Boicotul firmelor austriece, blocare prin veto a intereselor Austriei, cum ar fi obţinerea preşedinţiei OSCE şi posibil şi altele în viitor. Ori nu de aşa ceva are nevoie Europa acum.

Creşterea economică a României de 800% în ultimii 20 de ani

Această creştere se datorează mediului privat, nu statului. Statul a contribuit şi el în mică măsură prin menţinerea unei cote de impozitare reduse. Statul are mari probleme în domeniul echilibrului bugetar, pe care nu-l poate stăpâni. Statul nu face investiţiile necesare României, pentru că preferă să dea românilor „peşte” în loc de „undiţă”. Ca să le obţină voturile în alegeri. Dacă am fi avut şi investiţiile necesare în infrastructura de transport, în agricultură, în turism, eram poate şi mai departe.

Este momentul ca preşedintele Iohannis să ceară Consiliului European o abordare diferită fața de România. Complementar cu PNRR, România să beneficieze de programe de investiţii în infrastructura de transport, în agricultură, turism şi digitalizare, cu bani româneşti dar şi europeni. CE să-şi asume rolul de monitorizare a acestor programe, cu o durată de 10-15 ani, exact după modelul PNRR: cu jaloane, termene de îndeplinire, şi pierderea banilor europeni în caz de nerespectare a jaloanelor şi termenelor. Agricultura României poate hrăni 80 de milioane de oameni, şi ar putea rezolva în viitor posibile crize alimentare. România are şi rezerve pentru turism extraordinare, pe care nu este în stare să le pună în valoare. Autostrăzi pe valea Oltului şi pe vale Prahovei, o autostrada de coastă de a lungul litoralului Mării Negrea, şosele de genul Transalpina şi Transfăgărășan, sunt doar câteva exemple de măsuri ce trebuie luate obligatoriu.

Războiul din Ucraina

A arătat ce importantă şi decisivă este unirea statelor europene în luare deciziilor importante pentru a bloca un stat agresor precum Rusia. Dacă Ucraina va reuşi să-şi recupereze teritoriul acum ocupat de Rusia, va fi şi datorită ajutorului şi coeziunii ţărilor din UE.

România a jucat şi va juca în continuare un rol geostrategic important. Este principalul bastion geostrategic de apărare a flancului de sud-est al NATO, a Mării Negre, la câteva sute de km de Ucraina, în condiţiile în care Turcia nu  este o democraţie pe care se poate conta.

Cu atât mai mult poziţia României în UE nu poate fi neglijată sau subestimată. Cu atât mai mult România trebuie ajutată să obţină un regim bugetar echilibrat, în care să nu mai existe 1,3 milioane de bugetari, din care 30% nu fac nimic. Sunt buni doar la votat PSD sau PNL. Iar banii disponibilizaţi prin reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, prin introducerea mecanismelor de urmărire a eficienţei cheltuirii banului public, s-ar duce în  investiţii în infrastructura ţării. Cu acest scop trebuie create programele complementare cu PNRR, amintite mai sus.

Toate aceste argumente şi altele trebuie să conduca Consiliul European la obligarea Austriei de a-şi retrage veto-ul în cazul României şi Bulgariei, intrarea României în spaţiul Schengen de la 1 ianuarie 2023, discutarea şi, eventual, schimbarea actualelor prevederi legate de unanimitate în cazul anumitor decizii la nivelul UE, şi înlocuirea lor cu majoritate.

Cum toată UE a fost de partea României în cazul veto-ului Austriei, este momentul ca România să-şi precizeze clar şi apăsat ce cerinţe are de la ţările UE, pentru contribuţia sa importantă la acţiunile şi evenimentele legate de UE.