Ce ar putea învăța românii din comportamentul poporului ucrainean în fața invaziei rusești

0
0

O lume întreagă a marcat, pe 24 august, împlinirea a șase luni de la declanșarea invaziei militare rusești, la comanda lui Putin, în Ucraina, o agresiune văzută de tot mapamondul, în direct, la televizor, mediatizată pe toate canalele de comunicare existente.

FOTO Getty Images
FOTO Getty Images

Dacă în România, în decembrie 1989, a fost prima revoluție televizată în direct, acum, în 2022, o planetă întreagă a asistat și privește în timp real la cea mai mare agresiune a „orcilor” ruși, la crimele și atrocitățile comise de aceștia împotriva unui popor și a națiuni ucrainene, sub pretextul unei „denazificări” artificiale!

O „operațiune specială” putinistă, în fapt un război nedeclarat, nemaivăzut, pregătit din timp în laboratoarele Kremlinului, dar care după șase luni de conflict nu și-a atins scopul inițial de cotropire, ocupare și controlare, a eșuat în văzul tuturor.

După șase luni de agresiune fără motiv și de rezistență eroică a poporului ucrainean afectat grav, dar neînvins, s-au făcut și se fac tot felul de bilanțuri ale conflictului și de previziuni într-un război cu efecte puternice pentru toată lumea îngrijorată că acesta ar escalada și s-ar putea transforma într-un război mondial, chiar nuclear nemaivăzut în istoria omenirii.

Statele, guvernele, conducătorii lumii libere și-au reafirmat solidaritatea, unitatea și sprijinul pentru Ucraina și poporul ucrainean în lupta pentru apărarea țării și libertății.

Politicienii, militarii, analiștii, experții, părerologii, oamenii simplii cu toții au analizat și și-au expus punctele de vedere.

Cel mai mult au fost evidențiate voința, curajul, dârzenia, demnitatea, rezistența și sacrificiul atât al militarilor de pe frontul de luptă, cât și al oamenilor simpli, al cetățenilor ucraineni în fața invadatorilor ruși.

De la victimă sigură, cum părea și era considerată de Kremlin la începutul invaziei, Ucraina s-a dovedit a fi o țară eroică, nedispusă să fie ștearsă de pe harta statelor lumii, care luptă nu doar pentru existența sa, dar și pentru libertatea Europei, a altor țări care ar fi putut urma în calea agresorilor ruși. O țară care nu doar că nu se lasă cotropită, dar luptă să-și recupereze și teritoriile ocupate de „orci”.

Este evident că fără solidaritatea și ajutorul țărilor libere, comunității internaționale ucrainenii singuri nu ar fi putut face față forțelor invadatoare.

Pe 24 august 2022, Ucraina și-a aniversat ziua națională, la 31 de ani de la declararea independenței, ocazie cu care am văzut cu toții manifestări de mândrie și demnitate atât pentru cei care se află pe frontul din țară, dar pentru cei aflați în bejenie, în străinătate alungați de pericolele războiului, în special femei și copii.

Am văzut și cum a marcat agresorul rus această zi prin uciderea a 25 de civili și 50 de răniți, în atacul asupra unui tren de călători!

Și în România miile de refugiați ucraineni, femei și copii, ajutați de solidaritatea poporului român, au marcat ziua națională a țării lor cu mândrie, demnitate, tristețe, dar și cu speranța că războiul se va termina și vor reveni cât mai curând în țara lor, chiar dacă mulți dintre ei nu mai au casă sau chiar familie acasă.

Impresionante, emoționante și relevante manifestările, comportamentul, trăirile refugiaților ucraineni în situația actuală, fugiți din calea pericolelor și a morții, dar cu gândul permanent la țara lor și la oamenii dragi rămași să lupte pentru libertate.

Cu toate greutățile și necazurile lor, refugiații ucraineni au arătat că se gândesc plini de curaj și speranță la viitorul copiilor lor. La educația lor, la integrarea în sistemul de educație românesc dat fiind că școala bate la ușă.

Mulți dintre ei am văzut că se îngrijesc ca cei mici, copiii lor să învețe limba română.

Pe de altă parte, mii de ucraineni adulți, majoritatea femei, și-au găsit de lucru și muncesc legal în România.

Nu i-am văzut pe refugiații ucraineni din țara noastră să-și plângă de milă, să se căciulească, să ceară pomană și să se umilească precum fac mulți dintre conaționalii noștri.

Cred că foarte mulți dintre români am putea să apreciem comportamentul și atitudinea refugiaților ucraineni! Să învățăm din lucrurile bune pe care aceștia le manifestă în fața nenorocirilor la care sunt expuși!

Pe lângă comportamentul uman, am putea învăța și multe lucruri pozitive arătate de ucraineni în fața invadatorilor ruși care au venit peste ei să le ia țara, casele, libertate, să-i jefuiască, să le violeze copii, femeile și să-i omoare fără niciun motiv!

Avem multe de învățat de la poporul ucrainean, mai ales că și noi, la fel ca și ei acum, ne-am confruntat în istorie cu agresiunea „orcilor eliberatori” de la Răsărit!

Și ar trebui să învățăm să nu mai tolerăm, încurajăm sau să alegem cozile de topor din țară, uneltele rușilor, să combatem propaganda nocivă și să ne facem curățenie în ogradă! Să alegem grâul de neghină!

Să nu ne mai lăsăm călcați în picioare în propria țară de propaganda și slugile rușilor, pe care un electorat naiv, needucat, manipulat le-a propulsat în zonele puterii politice!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite