Cazul Marinescu este acum în curtea premierului şi a preşedintelui

În privinţa plagiatului ministrului Justiţiei, Radu Marinescu, lucrurile sunt acum clare. Oricine are ochi să vadă poate verifica ce spune Emilia Şercan. Inclusiv consilierii premierului şi ai preşedintelui. Ministrul Justiţiei a copiat în teza sa de doctorat 140 de pagini din cele 247 câte are lucrarea. Emilia Şercan indică cărţile şi autorii de unde a copiat Marinescu, oricine poate relua verificările.

FOTO Daniel Guță - Adevărul

Radu Marinescu se apără astfel: teza sa a fost elaborată „în conformitate cu rigorile momentului” din 2009 și că standardele actuale sunt aplicate retroactiv. Adică nu neagă că a copiat 140 de pagini, ci spune doar ca în 2009 furtul era permis de „rigorile” momentului!

Emilia Şercan explică în ce constă minciuna lui Marinescu:

Afirmația este ridicolă pentru un jurist, nu mai spun pentru unul care e și ministru al Justiției. Obligativitatea folosirii ghilimelelor pentru citarea directă și, în plus, indicarea sursei este o regulă academică fundamentală, veche de secole. Legea dreptului de autor în România a fost adoptată în 1996, iar plagiatul este definit și sancționat din 2004, când a fost adoptată Legea nr. 206 privind bună conduită în cercetarea științifică.

Să copiezi 25 de pagini consecutive, cu tot cu note de subsol și greșeli, nu a fost niciodată acceptabil, indiferent de „normele timpului”.

Se mai apără Marinescu spunând  că CNATDCU şi Comisia de doctorat i-au validat lucrarea. Chiar şi aşa, deşi nu am văzut public aceste validări, cei care i-au validat lucrarea trebuie să răspundă şi ei, cel puţin moral, pentru faptul că n-au identificat cele 140 de pagini copiate. Această presupusă „validare” nu exclude plagiatul, evident pentru oricine vrea să compare teza cu sursele indicate.

Problema este acum la premier şi preşedinte

Au mai fost miniştri şi chiar premieri acuzaţi de plagiat. Nicolae Ciucă, Lucian Bode, Victor Ponta, Sorin Câmpeanu, Florin Roman, Florian Bodog, Liviu Pop, Gabriel Oprea, Mihai Tudose, Petre Tobă, Ioan Mang. Toţi şi-au dat demisia,  şi au dispărut din scena politică. Aşa trebuie să se întâmple şi cu Radu Marinescu.

În cazul Marinescu lucrurile sunt şi mai grave. Este ministrul Justiţiei care, printre altele, trebuie să ne apere de hoţi. Cum adică, hoţul strigă hoţii? Ce credibilitate mai are Justiţia în ţara noastră, când chiar ministrul care o conduce este acuzat de hoţie?

Credibilitatea şi seriozitatea guvernului este pusă la îndoială dacă Marinescu nu pleacă în scurt timp. De bună voie sau dat afară. Coaliţia de guvernare nu mai are încrederea cetăţenilor dacă ministrul Justiţiei, care în plus supervizează actele normative ale guvernului,  este acuzat de hoţie.

Încă odată, nu se pune problemă dacă a furat sau nu, de moment ce ministrul nu neagă furtul, spune doar că avea voie să fure în 2009. Ceea ce îl face şi mai ridicol.

Aberaţiile PSD, că de ce tocmai acum a ieșit la iveală furtul, nu schimbă datele problemei. Acum sau altă dată, fapta rămâne, şi ea este incompatibilă cu statutul de ministru, cu atât mai mult de ministru al Justiţiei.

Seriozitatea, credibilitatea şi încrederea cetăţenilor în actuala coaliţie şi în actualul guvern stă acum în modul în care va rezolva problema Marinescu, şi încă foarte repede.