Cathedral Plaza se mai sprijină doar în pixul lui Oprescu

Primăria Capitalei e obligată să demoleze o clădire de birouri de 19 etaje. Mă rog, e obligată să ”readucă la starea iniţială” terenul de sub clădire.

Este pentru prima oară când o instanţă judecătorească ia o decizie atât de drastică pentru peisajul imobiliar din Bucureşti şi în România. Nu cunosc niciun caz similar în care autorităţile locale să fie nevoite să demoleze şi altceva decât garaje, gherete, sau barul Jeg din complexul studenţesc de la Leu, cu toate că imobilele care respectă planurile autorizate sunt astăzi o raritate.

Suntem anunţaţi că demolarea clădirii Millenium costă peste 3 milioane de euro, bani care vor fi daţi de la bugetul local, deci din bani publici. Păi de ce? - întreabă obidit contribuabilul. Păi de-aia, pentru că instanţa nu obligă proprietarul să demoleze, ci autoritatea locală să ia această decizie. 

Cum aşa? - întreabă tot mai încurcat bucureşteanul nostru. Eh, aici discuţia e lungă, iar bâlbâiala cronică a autorităţilor a degenerat într-un caz de schizofrenie legislativă, în care toată lumea dă vina pe toată lumea şi, ca de obicei, nimeni nu e vinovat. Cert este că Primăria Capitalei trebuie să aleagă între două rele: primul este să plătească peste 3 milioane de euro în plină austeritate ca să dea jos o clădire ce a fost ridicată având iniţial o autorizaţie de construcţie validă. Imaginaţi-vă ce semnal transmite un astfel de gest, într-o capitală europeană, mediului de afaceri şi investitorilor. În cazul în care edilul Capitalei va lua această decizie, contribuabilul confuz trebuie să ştie că banii lui se vor duce nu numai la demolarea clădirii, ci şi la daunele uriaşe pe care Primăria va trebui să le plătească ulterior companiei Millenium Building Development, că doar avocaţii ei n-or să stea cu mâinile în sân să contemple ”aducerea terenului la starea iniţială”. 

A doua variantă pentru primarul Oprescu este să meargă pe burtă şi să facă formele pentru a aduce Cathedral Plaza în legalitate, variantă de care se agaţă acum proprietarii imobilului. Oricare ar fi decizia, este „a lose-lose situation”, pentru că un astfel de exemplu denotă că în Bucureşti orice e posibil, chiar şi să ridici un bloc de 19 etaje care devine o investiţie legală abia la şapte ani de la începerea construcţiei.

Practic, primarul Oprescu va trebui să ia o decizie proastă, oricare ar fi ea, pentru a rezolva un conflict a cărui sămânţă a fost sădită pe vremea lui Adriean Videanu.

Cine e de vină? – insistă totuşi contribuabilul. Reprezentanţii Millennium Building Development dau vina pe Arhiepiscopul Ioan Robu de la Catedrala Sfântul Iosif, care ar fi aprobat iniţial construcţia şi pe Primăria Sectorului 1, care a emis autorizaţia de construcţie fără a avea competenţă. La rândul ei, primăria de sector învinuieşte Primăria Capitalei, pentru că ar fi concesionat o parte din terenul în cauză în mod ilegal. Cert e că o serie de instituţii, printre care Primăria Sectorului 1, Primăria Capitalei, Comisia Tehnică de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, toate au avut un cuvânt de spus şi o ştampilă de pus.

Cine plăteşte? Abia aici putem răspunde cu certitudine: noi.