Cartoane colorate din vremuri tulburate

Noua carte scoasă de Călin Hentea la editura clujeană Mega, „România. Album de istorie postdecembristă, 1990–2020”, oferă o antrenantă incursiune imagistică și imagologică (sprijinită de textul contextualizant) în trecutul nostru foarte recent, pe care riscăm să-l uităm rapid.

Artist vizual, inginer, ofițer al Ministerului Apărării Naționale, jurnalist, istoric, doctor în propagandă și, nu în ultimul rând, scriitor, Călin Hentea a debutat editorial în 2000 și, de atunci, s-a impus ca unul dintre cei mai prolifici autori români, cu vreo 25 de volume publicate: studii și eseuri, mai reduse sau mai ample, legate de domeniul său de specialitate, lucrări de istorie (inclusiv a filmului), romane cu substrat autobiografic și/sau cu accente pamfletare, proze scurte sau impresii de călătorie.

Cartea căreia îi sunt dedicate aceste rânduri este al doilea volum-album conceput de Călin Hentea și apărut la Editura Mega, după „România. Album de istorie comunistă, 1948–1989”. Este vorba, așadar, de o continuare logică și necesară a demersului inițiat în 2021.

Publicat în toamna lui 2022, albumul „România. Album de istorie postdecembristă, 1990–2020” acoperă, cu similitudini firești și diferențe specifice, primele trei decenii de după anul-reper 1989. După cum remarcă Ion M. Ioniță (redactor-șef al revistei „Historia”), în cuvântul său introductiv (intitulat „Lumea ca un carton colorat”), Călin Hentea „sapă în straturile de memorie vizuală ale societății românești”, care depășesc granițele celor 30 de ani amintiți, iar „ceea ce scoate la iveală este surprinzător, uneori trist, alteori amuzant”. Cred că prima întrebare (amară) pe care ne-o punem parcurgând cele peste 200 de pagini ale prezentului album (mai gros și cu un format mai mare decât cel precedent) este: cum de ne-am lăsat atât de ușor dezinformați și manipulați?

Autorul semnează și el un cuvânt introductiv, numit „Riscanta fascinație a «prezentului despuiat»” (formula îi aparține traducătoarei Jana Balacciu Matei), în care discută despre procesul creativ din spatele actualului volum: „Scriindu-l, căutând și alegând imaginile mi-am dat seama cât de repede se așterne uitarea peste trecutul imediat și cât de repede se pierde relevanța unor fapte-chipuri-vorbe care, nu demult, ne-au cutremurat și ne-au pus un nod de emoție în gât”. Așadar, intervenția lui Călin Hentea are menirea de a recupera acele aspecte semnificative din istoria noastră recentă, a căror rememorare ne poate ajuta să luăm decizii mai potrivite în viitor.

Ca și albumul anterior, cel de față se deschide cu un capitol substanțial de „Repere cronologice”, ilustrat adecvat cu imagini adunate de autor: decupaje din presa românească și străină, cărți poștale (unele proiectate chiar de Călin Hentea), fluturași, afișe, calendare și pliante electorale, fotografii realizate în mare parte de autor etc.

Cititorii cinefili vor descoperi cu plăcere trimiteri la revistele de cinema de după 1989 (de la „Noul Cinema”, trecând prin „Republik”, seria se încheie cu „Film”, publicația trimestrială editată de Uniunea Cineaștilor din România începând din 2013), dar și la filme importante ale unor regizori precum Marian Crișan – al cărui remarcabil lungmetraj de debut din 2010, „Morgen”, anticipează cu cinci ani criza emigranților din Orientul Mijlociu ajunși în Europa –, Cristian Mungiu și Călin Peter Netzer.

În următoarele capitole ale cărții imaginile sunt dominante, textele restrângându-se la dimensiunile unor explicații. A doua secțiune este elocvent intitulată „Oameni și fapte”. Sunt evocate personalități de prim-plan, precum Regele Mihai, dar și inițiative culturale de succes, cum sunt Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (al treilea ca mărime din Europa) și Festivalul Internațional de Film Transilvania (a cărei echipă organizează și Premiile Gopo, din 2007 alternativa la Premiile UCIN). În acest capitol, regizori de film notabili (Tudor Giurgiu, Tudor Cristian Jurgiu, Cristian Mungiu, Andrei Ujică) și mari actori (Ion Caramitru, Marcel Iureș, Marius Manole, Oana Pellea, Victor Rebengiuc, dar și Alexandra Maria Lara, plecată din România pentru a deveni star în Germania) stau alături de scriitori (precum „nobelizata” Herta Müller), diverși artiști, istorici, jurnaliști sau sportivi (nu puteau lipsi tenismena Simona Halep, gimnastele care au reprezentat România la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004 sau „Regele” Gheorghe Hagi).

După cum cititorii săi îl știu pe Călin Hentea, nici aici autorul nu adoptă un ton voit neutru și renunță la echidistanță pentru comentarii combative plasate „pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale” (cum ar zice Farfuridi). De pildă, în însemnările despre Biserica Ortodoxă Română și relațiile înalților prelați cu politica.

Următoarele două capitole, inspirat numite „Despre politicieni, numai de bine: binele lor” și „Despre adversarii politici, numai de rău: răul altora”, produc impactul cel mai puternic, textele cu note polemice fiind potențate de imaginile bine alese din bogata și variata colecție a lui Călin Hentea. Sunt capitole care nu pot fi lecturate neimplicat, fără strângere de inimă, căci, după cum observă Ion M. Ioniță, „cartoanele colorate” adunate și expuse de autorul cărții „ne cuprind pe toți, generațiile care au intrat în anii ’90 și în cei următori cu iluzii, cu naivități, cu speranțe, nu toate deșarte”. Dar, aș adăuga, contează și lecțiile însușite cu care părăsim această perioadă.

Mult mai senin, ultimul capitol, „Despre liderii străini, cu detașare și… umor” abordează, deși ei nu sunt amintiți în titlu, și cinci politicieni români exponențiali (Ion Iliescu, Traian Băsescu, Ludovic Orban, Nicolae Ciucă și Klaus Iohannis), surprinși în lucrări de artă semnate chiar de Călin Hentea.

„Epilogul” autorului, scris după criza pandemiei și începutul războiului de la graniță, se încheie, previzibil, nu tocmai optimist: „În fața acestor dezolante evoluții sociale și politice de ieri și de azi, românii se regăsesc debusolați și perplecși, însingurați și triști. Le mai rămâne doar bucuria, puțină, ce-i drept, dar reală și cinstită, a celor câteva realizări culturale sau sportive de excepție, reușite de conaționalii lor”. Și, desigur, speranța de mai bine, oricât de slabă ar mai fi ea.

Publicat în condiții grafice ireproșabile, albumul „România. Album de istorie postdecembristă, 1990–2020” poate fi și un cadou ideal de pus sub bradul de Crăciun. La 33 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, ce alt dar ar fi mai nimerit pentru persoanele dragi decât o carte împotriva uitării?