Cârciuma – instituţie seculară (sau argument la ceea ce va urma)

De când mă ştiu ca persoană responsabilă şi matură existenţa mea s-a desfăşurat având în imediata apropiere o cârciumă, un local, o locantă, un restaurant, ma rog un stabiliment în care mâncarea şi băutura sunt subiectul afacerii, unde orice şi oricine poate fi subiectul conversaţiei.

Nu ştiu de ce, dar aşa s-a brodit în destinul meu să mă învârt mereu între asemenea instiţuţii, cu rigoarea şi abnegaţia cu care Karpov s-a învârtit între simultanele de şah şi Columb între Indiile Noi.

Multă vreme m-am întrebat dacă nu cumva fără să realizez nu am mai adăugat încă un viciu pe lista şi aşa destul de înghesuită şi, sincer vorbind, nu am simţit nici vreun sentiment culpator în această direcţie.

Vine o vreme însă când, odată cu prima durere de şale pricinuită de ploaia timpurie de septembrie, începi şi te întrebi dacă nu cumva ai exagerat, dacă totuşi pasiunea asta pentru stabilimentele de şueta e doar un moft ieftin şi că de fapt energia creatoare ai fi putut să o stingi în filozofie, geografie, coregrafie sau cardiologie. Până la urmă la ce bun să mergi prin cârciumi, să cauţi cârciumi, să descoperi cârciumi, să construieşti cârciumi şi să le vorbeşti oamenilor despre mâncare, băutură şi huzur… şi de aici întrebarea aproape existenţială: De ce au nevoie oamenii de cârciumi?

Acum vine partea cu “pentru că”

• Pentru că ideea existenţei majorităţii dintre voi s-a născut sau a fost catalizată cu siguranţă într-o cârciumă. Ştiţi voi… tata a ieşit cu mama, romantic, la o ciorbă de perişoare, au băut unul două pahare de Alb Superior de Drăgăşani şi peste vreo 11 luni un preot vă îndesa cu forţă în gură o linguriţă cu vin roşu sub privirile pline de admiraţie ale întregului neam.
• Pentru că de fiecare dată când trăiţi o mare bucurie, sau dimpotrivă, simţiţi nevoia de a merge, nu singur, într-o instituţie de gen.
• Pentru că mari oameni de cultură şi-au început marile opere cu creionul pe un colţ de şerveţel. Ba chiar mai mult, unii dintre ei chiar au realizat o operă întreagă stând într-o cârciumă şi observând lumea din jurul lor.
• Pentru că politica se face la crâşmă, afacerile se pecetluiesc la crâşmă şi marile cariere fotbalistice se sting în crâşmă.
• Pentru că majoritatea trăim în apartamente urâte cu bucatarii mici.
• Pentru că sunt puţine momentele în viaţă când cineva ne serveşte şi ascultă comenzile noastre.
• Pentru că istoria, cultura şi profilul unei naţiuni vine din ce a avut în faţă la cină.

Aş putea să continui cu argumentele dar va las să vă gasiţi propria motivaţie. Cert este că puteţi fugi dar nu vă puteţi ascunde. La un moment dat tot veţi vrea să ajungeţi într-un local şi atunci dacă nu veţi şti în care, un sfat părintesc tot veţi găsi pe aceste file electronice pe care timpul le va îngălbeni virtual precum soarele o nota de plata veche uitată pe un colţ de tejghea pe terasa la Cireşica.