„Cânt câinii bătuţi de soartă”
0M-am gândit ca astăzi să îi cedez spaţiul din acest blog lui Baudelaire. Transcriu un pasaj din poemul în proză "Câinii cei buni" - se dedică mai ales celor care spun "dar eu iubesc câinii, toţi prietenii ştiu că am acasă un superb...", iar aici urmează un nume de rasă cât mai sofisticată. Prefer să nu fac nici un comentariu, nici o adăugire - ar fi şi prea mult, şi total insuficient. Cărţile ştiu întotdeauna mai bine ca noi. Baudelaire zice:
„(...) Invoc muza familiară, citadină, muza cea vie, spre a mă ajuta să-i cînt pe cîinii cei buni, pe sărmanii cîini, pe cîinii plini de noroi, izgoniţi de toţi, ca nişte ciumaţi şi păduchioşi, afară de cel sărac ai cărui întovărăşiţi sînt, şi afară de poet, care-i priveşte cu un ochi fratern.
Mi-e silă de cîinele care se crede frumos, de acest înfumurat patruped, danez, king-charles, carlin sau gredin, atît de încîntat de sine, care se aruncă necuviincios în picioarele sau pe genunchii musafirului, ca şi cînd ar fi sigur că place, zgomotos ca un copil, prost ca o curtezană de lux, arţăgos uneori şi neobrăzat ca un servitor!
Mi-e silă mai ales de acei şerpi cu patru labe, tremurători şi trîndavi, numiţi ogarce, care n-au nici cel puţin destul miros în botul ascuţit spre a fi pe urmele unui prieten, nici destulă deşteptăciune în capul turtit ca să joace domino.
La cuşcă, toţi aceşti paraziţi obositori!
Întoarcă-se la coteţele lor îngrijite şi capitonate. Eu cînt cîinele plin de noroi, cîinele fără sălaş, cîinele hoinar, cîinele saltimbanc, cîinele al cărui instinct, ca şi al celui sărac, al vagabondului şi al histrionului, e minunat ascuţit de necesitate, această maică atît de bună, această adevărată patroană a inteligenţelor!
Cînt cîinii bătuţi de soartă, fie cei ce rătăcesc, singuratici, în puhoaiele şerpuitoare ale imenselor oraşe, fie cei ce au spus omului părăsit, cu ochi sclipitori şi spirituali: «Ia-mă cu tine, şi din două nefericiri vom face poate un fel de fericire!»”
Charles Baudelaire - Mici poeme în proză
(Editura Univers, 1971, traducere de G. Georgescu)
Se încarcă comentariile...
