Când liberalii umblă cu comunismul vopsit. Tovarăşe Nicolăescu, nu mă mai forţa să-ţi dau şpagă!

N-am să vă păcălesc spunându-vă că aveam aşteptări de la actualii liberali din Guvern. De fapt, de la liberali, în general. M-am lecuit de spiritul liberalo-antonescian din clipa în care dreapta cu stânga românească şi-au dat mâna în cea mai absurdă horă a ideologiilor politice.

Dar am să vă spun că, totuşi, îmi doresc, de foarte mulţi ani, ca aceşti indivizi care ne conduc să se oprească. Să facă măcar un singur lucru care să nu-mi mai dea senzaţia că sunt puşi pe căpătuială, că vor să mă fure şi să mă păcălească în fiecare zi. Că vor să mă forţeze să îmi trăiesc viaţa exact aşa cum îmi dictează dumnealor, doar din simplul motiv că ei sunt conducători, iar eu, un biet cetăţean.

Ei bine, se pare că ceea ce îmi doresc nu se poate realiza! Să vă explic şi de ce. Domnul ministru Eugen Nicolăescu, liberalul din fruntea Sănătăţii, ne-a anunţat scurt că intenţionează ca, de la 1 martie, să taie finanţarea de la stat pentru instituţiile medicale private. Explicaţia acestui liberal cu principii socialiste e următoarea: „nu este normal ca firmele private să facă afaceri cu bani publici“.

Lăsând la o parte că, într-un stat democratic ca cel în care presupunem că trăim, este, totuşi, normal ca întreprinzătorii privaţi să fie încurajaţi să se dezvolte – mai ales de guvernanţii liberali -, am câteva întrebări:

- Domnule Nicolăescu, dar nu e, oare, normal ca eu, ca asigurat care finanţează în fiecare lună bugetul de stat, să am dreptul să aleg unde vreau să mă tratez?
- Nu e normal ca eu, un om cu taxele plătite la zi, să am dreptul să decid ce fac cu banii mei?
- Nu e normal, domnule Nicolăescu, ca eu, ca simplu asigurat, să am libertatea să mă tratez şi într-un spital privat, acreditat de Minister, şi să mă folosesc de banii daţi de mine pentru Sănătate?
- Oare, domnule Nicolăescu, eu nu am dreptul să îţi spun că m-am săturat să fiu nevoită să dau şpagă la doctori, asistente şi infirmiere doar ca să se uite la mine când am nevoie de ajutor?
- Nu am dreptul, domnule Nicolăescu, să vreau să scap de punguţa cu pastile şi pansament de acasă ca să mă tratez într-un spital de stat?
- Oare, domnule Nicolăescu, eu, cea care îţi plăteşte inclusiv ţie salariul, nu am dreptul să îţi spun că, atunci când hotărăşti ceva pe banii mei, trebuie să mă întrebi, mai întâi, dacă sunt de acord?
- Oare, domnule ministru, nu e normal să vreau să aleg ce medic doresc să mă trateze? Chiar dacă medicul acela munceşte la privat.

Nu, se pare că nu e normal, după teoria enunţată de dumneavoastră! Pentru că dumneata, domnule-tovarăş Nicolăescu, decizi peste noapte să faci ce vrei cu banii mei. Iar eu, asiguratul obligat să-ţi plătească dările, am un singur drept: să mă supun! Să mă supun explicaţiilor dumitale ameţitoare precum că, din banii daţi acum instituţiilor medicale private, vei creşte calitatea serviciilor în 53 de spitale din ţară.

Permite-mi să-ţi mărturisesc, domnule Nicolăescu, că mă îndoiesc! Mă îndoiesc că voi ajunge prea curând într-o maternitate de stat din România, în care să nu fiu obligată să dau şpagă pentru a naşte în condiţii decente. Mă îndoiesc că nu o să-mi mai sugereze asistenta să-i strecor 50 de lei în buzunar pentru a-mi face rost de o rezervă, dacă nu vreau să zac într-un salon mucegăit. Mă îndoiesc că nu va mai trebui să pun mână de la mână, cu alte paciente din maternitate, ca să dăm o şpagă în locul unei gravide sărmane. Să ajutăm o „ţigancă nespălată care a mai fătat nouă copii”, aşa cum a fost descrisă de subordonaţii dumitale, să nască civilizat, după zile de chin. Mă îndoiesc că n-o să mă mai lase vreo asistentă să stau leşinată pe patul de spital, cu tensiunea 7, tot după naştere, aruncându-mi din zbor un „Bea nişte cafea!”. - Şi dacă nu beau cafea, ce fac? Mă laşi să mor? –

Domnule Nicolăescu, faptul că vreau să mă folosesc de banii mei ca asigurat pentru a mă trăta într-un spital privat nu este o fiţă. Nu, e ceva normal pentru un cetăţean care trăieşte în democraţie, care are dreptul să aleagă ce vrea să facă cu banii lui, cu sănătatea lui, cu viaţa lui. E ceva normal să îmi doresc să scap de mentalitatea comuniştilor că toţi suntem la fel, că toţi trebuie să fim trataţi la fel.

Sunt lucruri normale şi civilizate, domnule Nicolăescu! La fel cum normal mai este să înţeleagă şi colegii dumitale socialişti de la Ministerul Educaţiei că am dreptul să aleg pentru copilul meu să urmeze o şcoală privată şi să vreau ca statul să îi finanţeze şi lui formarea. E normal ca atunci când decid să îmi înscriu copilul să meargă, din clasa I, la o instituţie de învăţământ particulară, acreditată de stat, să vreau ca banii mei adunaţi la bugetul Educaţiei să ajungă şi la el. De ce e normal? Pentru că, stimaţi guvernanţi, sunt banii mei! Pentru că am dreptul să aleg unde vreau să ajungă. Pentru că am dreptul să îmi înscriu copilul la o şcoală în care cred. Am dreptul să nu vreau să îl dau la o instituţie de stat unde cuvântul „calitate” se rezumă, de foarte multe ori, la cât de mare e contribuţia părinţilor la „fondul clasei”.