Când ies cu fetele în oraş

Odată demult, când eram cred prin clasa a patra am avut, zic eu, o idee genială. I-am luat mamei, care de altfel ura ziua de 8 martie (“e sărbătoare comunistă, dragă, noi nu sărbătorim din astea”) patrurăsaduri de roşii din vechea Hală Unirii. Luasem tramvaiul 12 de lângă şcoală, de pe 11 iunie, mersesem pâna la Piaţa Unirii şi coborâsem imediat după ce făcuse cotul larg al pieţei, chiar în faţa Halelor.

Ţin minte că m-am tocmit. Vânzătoarea cerea 50 de bani pe răsad, dar am reuşit să o conving să mi le vândă cu 25 de bani bucata, pentru că aveam doar un leu în buzunar. Le-am pus într-o pungă de hârtie şi am luat mai departe tramvaiul 12, lăsându-le vârfurile la iveală, să le vadă toată lumea din tramvai. Roşiile au crescut cam firave în curtea noastră minusculă din Bucureşti. Dar eu tare mândra am fost de ele. Şi mama la fel.

Cred că asta a fost forma mea de protest faţă de o zi pe care învăţasem să o urăsc pentru formalismul ei. Mă enerva teribil că trebuia să-i duc flori ”lu`€™tovarăşa” care primea florile noastre cu un firesc care mă făcea să cred că ziua de 8 Martie era încă o activitate de bifat în caieţelul ei, şi nu ceva de care se bucură cu adevărat.

Aici, în California, unde nu aveam ghiocei, 8 Martie e o zi că oricare alta şi noi am ales să o lăsăm aşa, deşi partea masculină a familiei noastre ne mai ia câteodată flori nouă, fetelor, în această zi. Între timp, de când avem un copil în şcoală, am făcut cunoştinţă cu Ziua Mamelor, care se sărbătoreşte undeva prin luna mai, şi faţă de care e musai să-mi arăt entuziasmul, mai ales la proiectele făcute de mânuţe mici.

În afară că se vând foarte multe flori foarte scumpe de Ziua Mamelor, o capcană de marketing de altfel, multe mame profită de această ocazie pentru a ieşi în oras la ceea ce se numeşte “ladies’ night out.” De
fapt, să ieşi în oraş “cu fetele” de Ziua Mamei este, dacă mă gândesc bine, obligatoriu. O pauză bine meritată de la râvna în gospodărie şi serviciu, un moment aşteptat ca pe luminiţa de la capătul tunelului, mai ales pentru mamele care lucrează acasă şi care pot în sfârşit să schimbe treningul, jeanşii, pantofii sport, cearcănele şi coada de cal, plus plasele de cumpărături cu fuste sau pantaloni eleganţi, pantofi cu toc, păr lăsat în voie pe spate şi o geantă în care nu încape mai mult de un telefon, două credit carduri, mobilul şi un ruj.

Fie că se întâmplă de Ziua Mamelor sau fără nicio ocazie, ieşitul acesta american în oraş “cu fetele” nu se petrece aşa, la întâmplare.

Mai întâi, trebuie consultate toate calendarele celor implicate şi nu e deloc uşor. Pe calendarul din perete, printre lecţii de balet, fotbal, pian, teme, mers în vacanţă, obligaţii civice, gătit prajiturele pentru acţiuni de strângere de fonduri la şcoală, activităti ale clubului de părinţi, gătit masa de seară, rare sunt  pătratele libere. De obicei, cineva e lăsat pe dinafara şi va rămâne să participe data viitoare. Celelalte, aşteaptă seara ieşitului în oraş ca pe Sfântul Dumnezeu.

A doua mişcare este ca cineva să sune la un restaurant cu ştaif şi să facă o rezervare să nu rămână grupul de femei bibilite, pigulite şi rujate de căruţa în faţa restaurantului. Se alege un loc cu vin bun,  mâncare de calitate şi deserturi care să tenteze şi pe cea mai stoică şi slabă femeie din grup. De obicei cedează, mai ales dacă la mijloc există ciocolată.

În ziua evenimentului, se porneşte la atac: se scotoceşte prin dulapuri, se scot la iveală haine care n-au mai văzut demult lumina zilei, se pune parul pe bigudiuri, se caută farduri uitate prin genţi de mult nepurtate şi, fireşte, nu se uită telefonul mobil neapărat cu aplicaţia Facebook pe ea. Se va folosi înainte de desert pentru a arăta lumii ce fericite sunt protagonistele, sperând ca celelalte, rămase acasa, vor învârti triste şi invidioase în mâncărică, furând priviri către calendarul lor şi visând la iesitul lor cu fetele în oras. Şi atunci, vor da telefon la un restaurant, îşi vor pune tocuri, vor face poze şi le vor pune pe Facebook.

Pentru o persoană sociabila, ieşitul acesta cu fetele e că o gură de aer. Este momentul nostru, al fetelor, în care vinul curge, limbile se dezleagă şi gurile se întind până la urechi. Ne punem la curent cu vieţile noastre şi întotdeauna ne spuneam cât de mult ne iubim. Sau ne dăm sfaturi preţioase de viaţă.

La început, nu prea înţelegeam eu de ce trebuie să depun atâta efort cînd nu e nici un potenţial flirt prin preajmă.  Apoi am înţeles că ieşitul cu fetele înseamnă chiar asta: să te bucuri de evenimentul în  sine, fără să aştepţi altceva. La nivel simplist, din punct de vedere social este, la urma urmelor, o formă de eliberare.

Femeia se ocupă de ea, se face frumoasă nu numai pentru a atrage privirile unui anumit bărbat, ci o face independent, pentru a se simţi ea bine în pielea ei. O face pentru ea. Sau poate că o face pentru a  se compara cu celelalte femei, să vadă unde stă ea la toate capitolele a€“ siluetă, număr de riduri, haine arătoase. E cadoul ei pentru ea sau săgeata aruncată suratelor ei. Este momentul în care o femeie se întoarce într-un fel la o parte din ceea ce era ea înainte să devină a tuturor.

Iar eu, aşteptând cu mare nerăbdare următoarea data când ies a€œcu fetele” în oraş, rămân la întrebarea mea. Când aveam mai mult potenţial să fiu o femeie cu adevărat eliberată: când i-am luat răsaduri mamei ca să fiu împotrivă curentului sau acum, când îmi pun tocuri, mă rujez şi beau cocktailuri la bârfele secolului?