Bucurii la Teatrul Țăndărică

Mai sunt și locuri în lumea teatrului din zilele noastre care-și păstrează seninătatea și dorința de a ne descreți frunțile. Ne aducem rar aminte de ele și nu știu de ce. Dar odată călcându-le pragul îți vine să zici: mai vreau! Da, mai vrem să ne amintim de copilărie, alături sau nu de copiii și nepoții noștri, de copilăria aia fără telefoane, jocuri pe calculator și bullying, de copilăria naivă pe care fiecare dintre noi ar vrea să o ascundă și protejeze de văzul lumii, pentru a nu-i fi furată.

 Unul dintre aceste locuri e Teatrul Țăndărică și frumosul său sediu din str. Eremia Grigorescu, ca o bombonieră din vitrina bunicii, strălucind prin curățenie și amabilitate. Și gust. Vizibil în sală, foaiere, dar mai ales pe scenă, acolo unde o mână de actori dedicați teatrului pentru copii, se joacă la vedere cu păpușile lor, mari sau mici, dar și între ei sau cu publicul, atunci când sala zumzăie de suflete curate și prietenoase. Decupată din zgomotul și murdăria orașului care-și întinde la câțiva pași tentaculele morbide, locul e o binefacere, o adevărată terapie potrivită pentru revenirea la gânduri bune și un normal al sentimentelor.

Fără a fi anacronici cei de la Țăndărică iubesc mai ales poveștile nemuritoare pe care dacă nu le sluțești prin actualizări și adaptări forțate, poți să te sprijini într-o pledoarie sinceră pentru frumos, bine și adevăr. Ori ce-și dorește un teatru pentru copii mai mult decât acest ideal pe care nu-l mai găsim, decât arareori, în familia modernă.

În virtutea acestei viziuni, zilele astea a fost lansat la public un titlu nou inspirat de legendarul baron Münchausen cu faimoasele sale povesti vânătorești, gogonate ca și pântecul rotunjit cu haz, dacă e să credem că râsul îngrașă. Așa o fi, dar și bine dispune, de unde și predilecția acestui bon viveur pentru pozne hazlii cum ne anunță și titlul spectacolului. „Munchausen, baronul poznaș” este așa, dar readus pe scena de la Țăndărică printre personajele de colecție care-i ispitesc pe cei mici: prinți, zâne, pitici, cenușărese, șoricei și motani celebrii, în speranța că nu vor fi niciodată învinse de amenințătoarele armuri ale cavalerilor răului care umplu ecranele cu îndemnuri la violență. Blândul baron se laudă cu vitejia lui împotriva unor pârliți de adversari, chiar și când aceștia iau înfățișarea unor pirați fioroși cu pușcoace și chef de harță. Armele lui sunt glumele, fantezia și bunele intenții și pentru asta devine infailibil. Îmbrăcând haina lupului, dușmanul e în spectacolul scris și regizat de prolificul și veselul Dan Tudor, un personaj colectiv, simpatic, antrenând audiența prin cântec și voie bună, după ritmurile compuse de același inepuizabil Dan Tudor actor, regizor dar și cupletist inspirat, când… viața o cere. Publicul aplaudă cupletul lupilor ca și pe cele ale baronului însoțit de slujitorul său, rudă cu Sancho Panza din la fel de celebrul roman de aventuri Don Quijote, sau ale hangiului, ca să nu mai vorbim de simpatica albinuță care înaintează gălăgios, datorită tijei din dotare, în sală. Marionetele concepute de Mihai Pastramagiu și realizate în atelierele de renume ale teatrului sunt frumoase și funcționale, creații demne de o expoziție, iar cei care le mânuiesc atunci când nu joacă în afara măștii personajul din poveste, sunt actori talentați, creativi, ludici, chiar și la ora 10 dimineața. Ei se numesc: Ionuț Brancu (Münchausen), un experimentat interpret-creator al acestui colectiv, Gabriel Apostol, Mihai Dumitrescu, Alina Teianu Cocioran, Mona Toncu, George Simian, Stefan Craiu, fiecare cu marca personală a talentului și antrenamentului scenic, transmițând o mare bucurie a jocului.

Au început repetițiile la Țăndărică și la un nou spectacol după Frumoasa și bestia, omonima poveste încredințată lui Bobi Pricop, regizor de succes al generației sale, cunoscut pentru predilecția sa pentru noile tehnologii.

În luna noiembrie revine la Teatrul Țăndărică și festivalul Teatrul Contemporan de animație „Impuls”, aflat la a 15-a ediție, menit să-i racordeze preocupările la tendințele novatoare din lume prin intermediul creațiilor recomandate de UNIMA (Uniunea internațională a teatrelor de animație), asociație în care teatrul bucureștean e membru din vechime. Le urăm succes!