Bucureştiul nu crede în lacrimile Parisului

0
0
Proteste în Paris FOTO Iulia Badea-Guéritée
Proteste în Paris FOTO Iulia Badea-Guéritée

Mă tem că Bucureştiul nu crede în lacrimi. Nici în cele ale Timişoarei, nici în cele ale Clujului, nici măcar în cele ale Londrei sau Parisului. Altfel nu-mi explic faptul că Ministrul de Externe, Titus Corlăţeanu, nu acceptă cererea din ce în ce mai sonoră a românilor, din diasporă sau din ţară, de a suplimenta numărul secţiilor de votare.

Duminică seara a cerut-o Parisul. Nu prin mii de manifestanţi, ca la Timişoara sau Cluj, în seara precedentă, 8 noiembrie, ci prin 500 de persoane. Doar 500. Cu copii, bunici, stând în frig şi cântând. Imnul, Hora Unirii, Treceţi batalioane române, Carpaţii. Scandând sloganuri: „Vrem secţii de votare, nu cabine de pontare". Explicând trecătorilor că românii ar vrea să voteze. Toţi. Nu doar cei care apucă.

Manifestaţia „călca în picioare", la propriu, fraza care stă înscrisă pe Esplanade des Droits de l'Homme, la Trocadero. În faţa Turnului Eiffel, dureroasă ca un simbol: „toţi oamenii au drepturi egale". Oare?

Ii întreb pe manifestanţi ce vor face dacă tot nu vor putea vota. Dacă vor mai ieşi în stradă. Imi spun că ştiu că nu vor putea toţi vota şi că resimt această neputinţă extrem de dureros. Ca şi cum ar fi voită. Că nu vor mai ieşi în stradă pentru că nici Bucureştiul nu a făcut-o. Sau a făcut-o foarte firav.

Bucureştiul nu crede în lacrimi. Nu ştiam. Nu credeam. Acum ştiu, acum cred. Totul este oare degeaba? Încep să cred că de fapt nimic nu mai are legătură cu guvernul Victor Ponta. Totul are acum legătură cu faptul că diaspora şi restul ţării vor să voteze. Nimic grav, nu-i aşa?

image

PS. Domnule ministru al Românilor de Pretudindeni, Bogdan Stanoevici, nici aici nu au fost huligani. Nici măcar unul. Am stat până la capăt, am urmărit cum studenţii şi familiile de români pleacă liniştiţi acasă. La şapte trecute fix.

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite