BOR, indignată

Ce am făcut? Am scris un articol în pagina de opinii a ziarului Adevărul, care a deranjat BOR, iar Biroul de presă al Patriarhiei Române a reacţionat prompt, printr-un comunicat.

În textul meu de săptămâna trecută, întitulat „Mafia cu patrafir“, aduceam în discuţie practici neortodoxe, cum ar fi şpaga care se dă pentru obţinerea unei parohii. Textul dat publicităţii de Patriarhia Română e intitulat „Acuzaţii iresponsabile fără dovezi concrete“ şi se termină astfel: „În concluzie, opiniile calomnioase exprimate cu aroganţă şi în manieră cvasi-justiţiară de domnul Cezar Paul-Bădescu în editorialul publicat de cotidianul Adevărul denotă lipsă de dovezi concrete şi intenţie evidentă de denigrare. Probabil la comanda cuiva.“

Dar, până la concluzie, s-o luăm pe rând. Textul Patriarhiei este organizat pe puncte:

Punctul 1. Parohiile sunt obţinute prin concurs, după ce posturile vacante au fost date publicităţii (inclusiv pe paginile de internet ale episcopiilor), deci totul se face transparent şi conform regulamentului. Exact aşa spun şi cei de la instituţiile de stat: ei anunţă locurile vacante pe site-ul instituţiei şi organizează concursuri, aşa cum îi obligă legea. Numai că legea poate fi foarte uşor fentată, iar toată chestia cu anunţarea şi concursul reprezintă doar o mascaradă. De fapt, postul îi este dat cui trebuie.

Punctul 2. Nu, preotul nu impune biruri enoriaşilor, ci contribuţiile lor sunt stabilite de Consiliul parohial. Asta îmi aminteşte de o altă zicere: „Nu profesorii cer bani copiilor, ci «donaţia» de care trebuie să se achite fiecare e stabilită de Comitetul de părinţi.“ Inutil să mai vorbim despre cum lucrează mână-n mână cei din Comitetul de părinţi, cu profesorii.

Punctul 3. Referitor la neimpozitarea veniturilor Bisericii, ni se spune de facilităţile acordate de Codul fiscal, cu anumite condiţii (printre care, aceea ca banii să fie folosiţi „pentru opera socială şi educaţională“). Eu mă întreb doar dacă milioanele pe care le-a cerut preotul şi de la mine, şi (separat) de la naş, când mi-am botezat fetiţa acum câteva luni, au fost pentru opera socială sau pentru cea educaţională a Bisericii. (Desigur, noi am dat banii, fără să vedem vreo chitanţă.) Sau, dacă e să vorbim la o scară mai mare, catedrala poleită cu aur din Făgăraş, a cărei construcţie înghite o groază de bani, poate să suplinească azilele sau cantinele sociale inexistente în acel oraş?

Cât despre acuzaţia că nu am adus dovezi concrete, articolul amintea de nişte cazuri (cu povestea oamenilor, inclusiv tarife), dar am preferat să nu dau nume, pentru că nu am vrut să aibă de suferit. În fond, articolul punea problema în principiu. Dar, dacă vreţi dovezi, puteţi să le găsiţi printre comentariile la articol sau dând o simplă căutare pe net după cuvintele „şpagă parohie“ (sau, personalizat, „Teodosie şpagă“). Deci nu am inventat eu fenomenul.

Şi, în final, o întrebare despre „Probabil la comanda cuiva.“ Să fie agenturile străine sau conspiraţia iudeo-masonică?