Biblioteca Naţională a României contra benzii desenate româneşti

Imagine de la Salonul European de Bandă Desenată FOTO Lucian Muntean

M-am bucurat foarte mult când am aflat că Biblioteca Naţională a României, una dintre cele mai vechi şi (care ar trebui să fie) una dintre cele prestigioase instituţii ale statului român, găzduieşte o expoziţie intitulată „Arta Benzii Desenate“.

Poate părea curios (doar pentru neiniţiaţi) dar banda desenată, prin însăşi definiţia ei cea mai simplă, are conexiuni mult mai strânse cu cartea, cu literatura, decât cu pictura, de exemplu.

Nu degeaba celebrul semiotician Umberto Eco a denumit banda desenată „literatură grafică“. Aşa încât locul unei expoziţii de benzi desenate este unul firesc în cadrul unei biblioteci publice. De altfel, şi alte biblioteci din ţară au găzduit anterior expoziţii de benzii desenate, precum Biblioteca judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman“, din Craiova, în 2003, sau Biblioteca Judeţeană Astra Sibiu, în aprilie 2013.

Am venit cu mult interes şi curiozitate să vizitez expoziţia de la Biblioteca Naţională. Am (re)văzut cu plăcere planşele originale ale marilor creatori BD români, am constat că, de fapt, subiectul expoziţiei nu îl constituie chiar „arta benzii desenate“, ci mai degrabă tehnicile sale de lucru, ceea ce ˗ în sine ˗ nu e un lucru rău, chiar dacă atât denumirea cât şi conceptul expoziţiei copiază lucrarea similară de la Centrul Belgian al Benzii Desenate de la Bruxelles (dar de la un plagiator notoriu cum este aşa-zisul curator al expoziţiei, nu poţi cere să fie inovator şi original).

Ceea ce m-a şocat (din nou) şi la această expoziţie organizată de „muzeul“ Ciubotaru este obstinaţia cu care deculturalizează şi deprofesionalizează banda desenată românească, ca artă emergentă la noi. Orice vizitator care mai ştie câte ceva despre benzi desenate pleacă nedumerit de la expoziţie, întrebându-se ce caută planşele originale ale unor membri ai Uniunii Artiştilor Plastici precum Livia Rusz, Puiu Manu, Burschi Gruder, Valentin Tănase, Albin Stănescu, Vintilă Mihăescu, lângă cele ale unor graficieni modeşti precum M. Branea, M. Grăjdeanu, A. Ciubotariu?

Sau ce caută lucrările unor autori profesionişti, publicaţi de mari edituri din străinătate, precum Sandu Florea, Mircea Arapu, Alex Talamba, Victor Drujiniu, Adrian Barbu, Augustin şi Dan Popescu, lângă mâzgălelile unora care toată viaţa lor au publicat trei pagini în publicaţii obscure (dar subvenţionate de stat) precum Sorina Vazelina, Akira Lord Darstar, Cristian Prandea, Raul Oprea sau care nu au publicat niciodată benzi desenate, precum Gili Mocanu sau NAE?

După cum vedeţi, unii dintre aceşti indivizi, conştienţi de nonvaloarea lor, nici măcar nu se recomandă cu numele lor adevărate ci, de ruşine, se ascund sub tot felul de pseudonime rizibile.

Doamnă Directoare a Bibliotecii Naţionale a României, credeţi dumneavoastră că Directoarea Muzeului Naţional de Artă ar accepta vreodată expunerea, nu în aceeaşi sală, ci în aceeaşi clădire, a operelor unor Grigorescu, Toniţa, Aman, Andreescu, alături de cele ale unor autodenumiţi artişti care mâzgălesc noaptea pereţii clădirilor publice?

Sau că directorul Ateneului Român ar accepta vreodată, ca pe aceeaşi scenă a instituţiei pe care o conduce, să cânte Angela Gheorghiu, Mariana Nicolesco cu Florin Salam şi Adrian Copilul Minune?

Doamnă Directoare, acceptând între pereţii instituţiei pe care o conduceţi, acest amalgam ˗ intenţionat confuz ˗ între operele grafice ale unor mari artişti români şi mâzgălelile unor paraziţi culturali, contribuiţi cu succes nu doar la distrugerea imaginii benzii desenate româneşti dar şi a instituţiei pe care o conduceţi, pentru că vă faceţi complice (chiar dacă involuntar, din neştiinţă) nu doar la un act anti-cultural ci şi la unul de devalizare a bugetului statului.

Pentru a înţelege mai clar acest lucru, vă invit să intraţi pe site-ul Administraţiei Fondului Cultural Naţional şi să vedeţi care dintre autorii ale căror lucrări sunt folosite drept paravan de falsul curator Ciubotaru, au beneficiat vreodată de promovare morală sau financiară din partea acestei instituţii sau a altora, a căror misiune este promovarea artei şi culturii româneşti, şi nu a pornografiei, consumului de droguri şi a prostului gust (a se vedea Cartea lui George, finanţată copios de AFCN cu zeci de mii de euro).

Vă spun eu, dacă nu aveţi răbdare să căutaţi, nu veţi găsi acolo niciunul dintre aceşti adevăraţi autori de benzi desenate a căror artă este batjocorită de aşa-zisul curator Ciubotaru (care se ascunde şi el sub diverse pseudonime Pisika Patrată, Muzeul Benzii Desenate etc): Lucian Amarii ˗ Jup, Şerban Andreescu, Victor Antonescu, Mircea Arapu, Adrian Barbu, Mati Botezatu, Remus Brezeanu, Valentin Cristescu, Lucian Dănilă, Victor Drujiniu, Radu Gavrilescu, Valentin Iordache, Vali Ivan, Puiu Manu, Ioan Mihăescu, Vintilă Mihăescu, Marian Mirescu, Andrei Moldovan, Cătălin Negrea, Vasile Olac, Dan Petcan, Florin Petcu, Bogdan Petry, Tudor Popa, Augustin Popescu, Dan Popescu, Ionuţ Popescu, Bogdan Prejoianu, Radu Marian, Walter Riess, Rusu Gabriel, Livia Rusz, Veronica Solomon, Done Stan, Albin Stănescu, Călin Stoicănescu, Maria Surducan, Alexandru Talambă, Valentin Tănase, Şerban Terente, Mihai Tymoshenko, Octav Ungureanu.

În schimb veţi găsi foarte des numele paraziţilor culturali M. Branea, A. Ciubotaru, Cristian Dârstar, Sorina Vazelina, autori mediocri şi submediocri, dintre care unii nici măcar nu au publicat 10 pagini de benzi desenate (şi acelea tot pe banii statului), dar care se plimbă prin lume pe banii contribuabililor români, adică şi ai dvs., Doamnă Directoare, ca reprezentanţi (nedesemnaţi de nimeni din lumea celei de-a noua arte) ai benzii desenate româneşti.

Toate expoziţiile organizate până acum de curatorul plagiator Ciubotaru (cum altfel se poate numi un individ care a tehnoredactat volumul Istoria Benzii Desenate Româneşti dar şi-a pus numele pe coperta ei ˗ prin şantaj ˗ ca autor, şi a încasat pentru acest lucru 2.000 de euro de la o instituţie culturală de stat?) au drept scop justificarea concediilor trecute şi viitoare pe care el şi acoliţii săi nominalizaţi mai sus le fac, pe banii instituţiilor  culturale de stat, în diverse locuri din lume, ca artişti şi autori BD.

Este trist şi ruşinos că o instituţie esenţială a statului român se face complicea unor escroci şi impostori pseudo-artişti ˗ iar necunoaşterea nu este o scuză, mai ales la gestionarii unei astfel de instituţii cum e Biblioteca Naţională a României.

Dar trăim în România, unde impostura şi escrocheria stau cu regele la masă, aşa că nimic nu trebuie să ne mai mire.

Restul e tăcere.