Asigurarile sunt piatra de temelie a vietii moderne?!

Ma aflu in saptamana "asigurarilor".Totul a pornit de la injuraturile  pe care le-am primit cu doua luni in urma de la stimabila proprietareasa a apartamentului aflat sub cel pe care il detin in patrimoniu si pe care l-am inchiriat cu acte in regula si impozite platite.

In absenta chiriasului meu plecat in vacanta, o teava a cedat si a inundat proaspetele imbunatatiri efectuate de cucoana ofuscata care si-a vazut bugetul de 15.000 euro intrat la apa in mai putin de o ora.

Sigur, am inteles nervozitatea, dar n-am inteles de ce a fost nevoie de injuraturi, la telefon, atunci cand m-a anuntat cu privire la eveniment. Probabil ca sa fie mai convingatoare, mai suculenta, mai cine stie cum! Oricum ar fi, dis de dimineata, nici o injuratura nu este digerabila cu atat mai putin atunci cand nu te stii vinovat de nimic. 

Primul meu gand a fost cum sa nu mai vorbesc niciodata cu aceasta persoana recalcitranta, asta ca sa fiu politicoasa. Am gasit solutia: mi-am amintit ca apartamentul al carui proprietar sunt este asigurat, asa incat am luat legatura cu societatea de asigurari, cu maxima urgenta, multumita fiind ca scap de un nou val de ‘’afectiune’’.

Nu credeam, dar am scapat de una si am dat de alta, relatia cu societatea de asigurari. Au inceput nenumarate telefoane cu nenumarate departamente, servicii, birouri, persoane etc. De fiecare data, parca era un facut, am sunat gresit! Da, da, el lucreaza acolo, dar nu el se ocupa, ci altcineva. Cu altcineva incepea acelasi sir de conversatii pagubitor nervilor mei si tot asa! Rezultatul: nici pana in ziua de azi nu am reusit sa obtin contravaloarea pagubelor provocate de evenimentul asigurat. Am finalizat prin a o intelege pe vecina, si a-i detesta pe cei de la asigurari.

Tot in aceasta perioada, am constatat ca in anvelopa masinii mele a aparut o umflatura. Am intocmit, constiincioasa, un dosar pe care l-am trimis la societatea de asigurari pentru a o instiinta cu privire la incident si am asteptat cuminte sa ‘’aprobe’’ cererea mea de dezdaunare. Surpriza! Cererea mi-a fost respinsa pe motiv ca politia pe care, recunosc, am semnat-o fara sa o citesc, dar pe care o negociase in numele meu un broker de asigurari, nu includea si banalele cauciucuri. Am incercat sa extind polita, sa comunic cu cineva de la asigurator si sa aflu in ce conditi pot face extinderea. Gresit! N-am putut comunica cu nimeni pentru ca persoana care a incheiat polita nu mai lucreaza acolo, de parca eu as fi incheiat contractul si ii platesc politele celui care nu mai lucreaza la ei, nu lor, adica societatii de asigurari. Trimestrial platesc o suma considerabila cu titlu de rata catre asigurator fara ca macar sa pot beneficia de bunavointa unei conversatii telefonice. Despre ajutor nici nu poate fi vorba! Frustrare, neputinta, ura!!!

Greseala imi apartine: am apreciat promptitudinea cu care trimit facturile pentru plata primelor de asigurare si m-am gandit ca atunci cand voi avea un incident se vor misca cel putin la fel de rapid. Greeesit! Nu se misca deloc! E mai bine asa, isi conserva energia pentru a incasa cu promptitudine ratele pentru politele de asigurari. Si atat!