Ascensiune

Alex Găvan a dedicat escaladarea muntelui Broad Peak memoriei luptătorilor anticomunişti din munţi. Venit din partea unui om tânăr, gestul surprinde şi bucură. În plus, subliniază sensurile rezistenţei de la începutul comunismului din România.

Dacă vechea elită politică s-a împărţit repede, imediat după luarea puterii de către comunişti, între cei care au ales calea exilului şi alţii care nu au vrut sau nu au mai putut să plece, căzând astfel pradă maşinii de tortură şi crimă a PCR, luptătorii din munţi au reprezentat un tip de frondă cu totul aparte. Timp de aproape două decenii, dictatura roşie a urmărit, prins şi executat oameni care aveau curajul de a îşi fi dorit o altă Românie: liberă, în care dreptul la proprietate să conteze şi familia să fie pe primul loc. Nu este de mirare că mulţi luptători erau dintre ţărani şi mica burghezie, din Mittelstand.

Ethosul lor, pilduitor până azi, poate fi înţeles prin comparaţie cu cel al lui Alex Găvan şi al altora precum el. Asemeni confruntării cu muntele, rezistenţa în faţa masivităţii răului pare celor din câmpia morală inutilă. Periculoasă, dar gratuită. Or, aşa cum o ştiu iubitorii de înălţimi, confruntarea nu este doar cu natura, ci cu propriile limite personale. Cine dă vina pe vremuri pentru a-şi justifica neimplicarea, înseamnă că nu a făcut pasul către sine. A fugit de ceea ce doar el ar fi trebuit să facă. Nu a depăşit altitudinea joasă a fricii, aranjamentului şi complicităţii.

Şi tot asemeni întâlnirii nemijlocite cu muntele şi propriile limite, scopul rezistenţei, indiferent de nuanţa regimului abuziv, nu este scoaterea în evidenţă a eu-ului. Prietenii munţilor ştiu că, indiferent de cota la care ajung, ei rămân secundari. Nu este, repet, o întrecere, oricum imposibilă prin inegalitatea ei, cu măreţia montană. Ceea ce contează este modul cum ieşi dintr-o asemenea experienţă. După ce au mizat la început, cu încăpăţânare, pe venirea americanilor, luptătorii din munţi ştiau spre final că ieşirea lor unică era moartea.

Sacrificiul nu a fost inutil. Ascensiunea lor pe crestele istoriei a oferit un orizont dincolo de neputinţa majorităţii din epocă. Din acesta ar trebui să ne hrănim inclusiv actualele forme de rezistenţă la minciună, ură şi dezbinare. Sâmbătă se va inaugura de către filiala locală a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici un monument dedicat celor din rezistenţă executaţi în Pădurea Verde de lângă Timişoara. Este o ocazie în plus de a conştientiza distincţia, subliniată de Emil Constantinescu la centenarul Coposu, că România a avut în timpul comunismului nu doar victime, dar şi luptători. La propriu.