Articolul 5 fără un sfert
0Războiul merge mai departe, la fel și negocierile pentru un armistițiu cuprinzător. Deocamdată cel privind protecția infrastructurii energetice este încălcat de ambele părți. Între timp, se discută despre alegeri și despre datorii care trebuie plătite. A treia primăvară de război de-abia a început.
Uite armistițiul, nu e armistițiul
Armistițiul dintre Rusia și Ucraina este după colț.
Dar nu cel de la prima stradă la dreapta, nici cel de la capătul străzii, nici la ieșirea din oraș, când drumul simte nevoia de o schimbare de direcție, nici...
Armistițiul dintre Rusia și Ucraina nu este nici măcar la linia orizontului, este undeva dincolo, bine ascuns, așteptând răbdător să fie căutat.
Sigur, toată lumea vorbește despre el, este dat ca sigur în următoarea săptămână, în următoarea lună, oricum în curând.
O să-mi spuneți că există deja unul, un armistițiu agreat în Jeddah, Arabia Saudită, și accept, aveți dreptul la opinie.
Eu am una separată, așa cum se purta înainte de fi introduse unanimitățile, și prin alte părți, și pe la noi.
Armistițiu? Care armistițiu?
Cel despre spune toată lumea că ar fi în funcțiune și nu e?
Mingea trimisă de secretarul de stat Marco Rubio în curtea Rusiei, după discuțiile bilaterale cu ucrainenii, a fost aruncată peste gard înapoi de către ruși, pe timpul discuției telefonice directe dintre Trump și Putin, sub forma unor propuneri cu multe condiționări:
1. un armistițiu parțial de neatacare a infrastructurii energetice, a cărui aplicabilitate începe imediat după încheierea convorbirii telefonice;
2. reluarea ”Inițiativei Mării Negre”, acord realizat cu mediere turcă, prin care Ucraina a putut exporta excedentul de grâne folosind porturile sale de la Marea Neagră.
Primul punct a fost respectat câteva ore, fiecare parte acuzând-o, ulterior, pe cealaltă de încălcarea lui.
Ucrainenii au avut imaginația mai bogată, afirmând că rușii și-ar fi bombardat chiar propria infrastructură energetică, o stație de gaze de la Sudja, Kursk, deci de pe propriul teritoriu, pentru a pune Kievul în lumină proastă.
Iar bombardarea. tot de către ucraineni, a conductei de gaz din regiunea Krasnodar nu se pune, proprietarul e în Kazahstan, i se vor oferi scuze.
Cel de-al doilea punct e și mai complicat, de aceea încă se discută.
Dacă ucrainenii au putut exporta cerealele lor, atât timp cât a funcționat precedentul armistițiu la Marea Neagră, rușii ar vrea să facă și ei la fel.
Kremlinul nu se mulțumește doar cu atât, ar vrea și ridicarea sancțiunilor, pentru început a celor care pun probleme acestui export agricol, să se poată face niște transferuri bancare, să fie reconectate unele bănci rusești la sistemul SWIFT.
Aici a intervenit Europa și a zis că nu e de acord, sancțiunile sunt deja și valori europene, nu numai americane.
Dacă SUA vrea să renunțe la ele, treaba ei, Europa ține la valorile sale.
Astfel că este complicat și cu armistițiul.
Dar speranță există.
Președintele finlandez Alexander Stubb, fost membru al echipei naționale de golf, și-a încercat norocul și pe terenul de la Mar-a-Lago, Florida, într-un turneu organizat de Trump International Golf Club, câștigat, desigur, de toți cei care au participat.
Într-un rezumat al celor șapte ore petrecute împreună cu președintele jucător american, domnul Stubb a avansat data de 20 aprilie ca fiind una când astrele se aliniază: trei luni de la inaugurarea președintelui Trump, precum și pierderea răbdării acestuia față de președintele rus, acest din urmă punct fiind prezentat ca o certitudine de către președintele finlandez.
În paranteză, președinții SUA și Finlandei au discutat și despre producerea de spărgătoare de gheață.
Acum, de când cu discuția despre Groenlanda, se pare că e nevoie de ele.
Țările nordice se ajută între ele.
Deci, revenind la armistițiu, rămâne 20 aprilie, sau, poate...
...nu, nu, niciodată, nimeni nu vrea oprirea războiului.
La acest moment, aș putea continua eu, consultându-mă, desigur, cu colegii mei, analiștii.
E un enunț paradoxal într-o perioadă în care toată lumea pare a fi angajată în găsirea unei soluții la conflictul din Ucraina.
Probabil, Trump este singurul care ar dori cel mai mult o dezangajare din acest război, din motive de Asia, în primul rând, dar și de agendă internă cu multe Tesla în flăcări, dar nu o poate face până nu rezolvă cele două probleme: pacea și plata, nu neapărat în această ordine.
Cea mai aproape de agenda sa este plata, exploatarea mineralelor rare ucrainene, în fapt a tot de ce conține subsolul țării, acordul pentru aceasta fiind o pârghie pentru extragerea sumei pe care președintele american crede că Ucraina a subtilizat-o din portofelul SUA în cei trei ani de lupte, profitând de naivitatea și nebăgarea de seamă a fostului președinte.
Ca orice corporatist, Trump crede că e nevoie să fie și oarece profit la toată afacerea, așa că investiția de 100 de miliarde și ceva, dolari, se înțelege, făcută de Biden în Ucraina, trebuie să se întoarcă sub forma unor venituri de 500 de miliarde, plus minus, dar pe acolo.
Concluzia este că președintele american ar vrea să poată părăsi scena europeană cât timp spectacolul din estul continentului mai poate aduce venit, altfel ce rost ar mai avea să joace într-o piesă care nu mai are succes?
Nici Ucraina nu dorește armistițiul, oricum nu unul care ar duce la încheierea războiului.
Desigur, Kievul ar fi de acord să se oprească luptele, cu condiția ca acest interval să fie doar pentru recalibrare, așa cum s-a mai întâmplat în perioada 2015 – 2022.
Altfel la ce bun toate aceste declarații despre integritate teritorială, pedepsirea criminalilor de război, primirea cheilor de la porțile NATO și UE?
Nici Europa nu vrea armistițiul, din motive de principii și valori, la pachet, însă, cu o mare spaimă că va fi lăsată singură față în față cu Amenințarea Rusă.
Pe țărmurile sudice, scăldate de Mediterana, perspectiva este mai lejeră, dar cărțile (o vorbă spusă la supărare în Biroul Oval!) se fac ceva mai sus, în capitalele centrale și nordice ale continentului, acolo unde, din cauza terenului plat, turlele roșii ale Kremlinului se văd cu ochiul liber.
Izolată în urma emoției naționale numită Brexit, Marea Britanie ar trage și ea la căruța europeană, cu condiția să fie responsabilă cu biciul de dirijare a atelajului, dar va trebui să se mulțumească să fie co-căruțaș, alături de impetuosul Emmanuel ”Le Voisin” / Emmanuel Vecinul, restauratorul de catedrale.
Și, până la urmă, nici Rusia nu e interesată într-un armistițiu, nici provizoriu, nici parțial, nici de durată.
Pentru președintele Putin, prioritar este tratatul de pace, iar armistițiul, dacă nu e acceptat de către Kiev ca o simplă etapă către acest final, nu e de acceptat, oricât de diplomatic ar îmbrăca acest refuz dictatorul de la Kremlin.
Războiul merge bine pentru ruși, chiar dacă în ritm de melc, dar timpul în est se măsoară altfel, nu e nicio grabă.
Pentru Moscova, finalul e clar, din declarațiile lui Trump rezultă că și SUA e conștientă de acest lucru, el trebuie doar înregistrat într-un document care să se încheie cu semnături legitime.
Ceea ce, o spune Moscova, o spune și Washingtonul, Ucraina nu posedă la acest moment.
De aici febra nou apărută, dar deja intensă, cu alegerile prezidențiale ucrainene, negate cu tărie dar discutate de toată lumea.
Planul Kievului, adică al actualei administrații Zelenski, este ca, în timp ce neagă această perspectivă electorală, să facă tot ce se poate ca să câștige un eventual scrutin.
Dar succesul nu este garantat, sunt mulți lupi care dau târcoale stânei organizatoare a scrutinului, de exemplu...
Lupul îmbrăcat în blană de ambasador
După ce a exersat câteva decenii portul epoleților militari, urmând apoi și cursul scurt, de un an, de bune maniere diplomatice, fostul general, fost și comandant suprem al armatei ucrainene, actual ambasador la Londra, Valeri Zalujnîi, a dat o raită prin Ucraina, pentru a lua pulsul și a emite câteva ziceri de impact pentru potențialii săi alegători.
Întâlnirea cu studenții de la Universitatea Ivan Franko din Liov a fost un bun prilej de a emite câteva opinii de simplu cetățean, nu-i așa?, despre evoluțiile în curs, despre rolul tinerilor în viitorul Ucrainei, despre alegeri:
”Ucraina va continua de una singură să lupte contra Axei Răului”.
„Țările baltice înțeleg că nu există articolul 5 al NATO (cu privire la apărarea colectivă, n.n.) și nu a fost niciodată. Polonia înțelege acest lucru, deoarece rachetele noastre și cele rusești cad periodic acolo. Și România înțelege totul, dar tace”.
”Vedem acum un nou tip de război testat în Ucraina. Este un război de uzură, în care dronele ne distrug sursele de energie, rachetele atacă școli, universități și spitale pentru a speria oamenii. Apoi, în Parlament, câteva „cutii” (agenți ruși, n.n.) se deschid și ne spun: „Totul este pierdut”.
„Dacă nu rămâneți în această țară, pur și simplu veți înceta să mai existați.”
„În timp ce războiul continuă, toți trebuie să muncim pentru a salva țara, nu să ne gândim la alegeri. Nu comentez niciun zvon”.
Discuția în care fostul general și actual diplomat ne-a urecheat și pe noi a avut loc pe la începutul lunii martie, nu s-au schimbat prea multe de atunci.
Negarea unei candidaturi era firească, nu e cazul să te arunci în groapa leului, fără să-i dai acestuia un tranchilizant, ceva, chiar și trimiterea la Polonia și România este de înțeles, întotdeauna ți se pare că vecinii nu te ajută cât ar putea, dar ce o fi vrut să spună fostul comandant suprem ucrainean atunci când s-a referit la Articolul 5?
Se încarcă comentariile...
