Are sau nu ONU dreptul să se bage în modul în care un magnat concediază masiv mii de oameni pe timp de criză?
0Cel puțin în partea asta de lume unde trăim, nu există valoare mai importantă decât respectarea absolută, până la capăt, cu orice preț social, a principiilor pieței libere.
Pe fond, esența lor este exprimată în de teoreticianul de geniu care a fost Adam Smith din opera căruia, măcar ca lectură de duminică, chiar merită – strâns legat de discuția-scandal de acum – vă invit să reflectați la actualitatea acestor două citate:
- „Sigura funcție legitimă a guvernului este apărarea bogaților împotriva săracilor și a celor care dețin ceva în proprietate împotriva celor care n-au nimic”.
- „Acum nu se vorbește decât despre coalizarea lucrătorilor și nu se aude nimic despre cea a proprietarilor. Dar înseamnă să nu știi nimic despre lume și nici despre mersul lucrurilor ca să-ți imaginezi că stăpânii s-ar alia rar între ei. Ei sunt mereu și oriunde într-un fel de ligă tacită, dar constantă și uniformă, în scopul de a nu crește salariile peste nivelul lor actual. A nu respecta această regulă reprezintă un act de trădare și un motiv de condamnare din partea celor din aceeași clasă socială. De fapt, nu auzim niciodată vorbindu-se de această ligă deoarece este starea naturală, chiar s-ar putea spune condiția naturală a lucrurilor și nimeni nu dă atenție acestui lucru. Câteodată, stăpânii complotează pentru a scădea salariile sub nivelul obișnuit... dar, câteodată, lucrătorii se opun creând o ligă defensivă... se coalizează în cadrul unei mișcări proprii pentru a obține salarii mai mari”.
Sacrosanta libertate absolută a proprietarului unei afaceri de a asigura un management care să aibă ca rezultat creșterea profiturilor este baza tipului nostru de societate unde valoarea fundamentală îl reprezintă setul legislativ, extrem de complex și comprehensiv, care garantează libera funcționare a economiei de piață. Caz în care apare întrebarea dacă cineva – instituție a statului sau instituție supra-statală reprezentând autoritatea ONU în cazul nostru, are dreptul de a interveni în procesul luării deciziilor de către un investitor care, în numele principiilor eficienței și logicii economiei de piață, vrea să-și eficientizeze afacerea.
Întrebarea nu e teoretică, ci extrem de concretă și vizează situația de la Twitter unde Elon Musk, noul proprietar, imediat după semnarea achiziției, a concediat întreg Consiliul de Administrație și dorește să concedieze peste jumătate din cei 7500 de salariați pe care-i are, argumentând că „nu are de ales” deoarece compania înregistrează în acest moment pierderi uriașe, peste 4 milioane$/zi.
Acesta este momentul ales de Vorlker Turk (în imagine alături de Musk), Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului pentru o intervenție directă în actul de management al companiei, adresând lui Musk rugămintea de a respecta drepturile fundamentale ale omului, demers foarte special și care deschide o ușă largă și extrem de ofertantă pentru acțiuni de arbitraj internațional, inclusiv în fața unor tribunale specializate. Și nu numai în cazul acțiunilor lui Elon Musk,, ci, dacă liderii sindicali sunt deștepți și știu cum să folosească acest text, în numeroase alte situații.
„Vă cer ca imediat, sub conducerea dumneavoastră, să puneți drepturile omului în centrul managementului companiei Twitter – spune Înaltul Comisar al ONU în scrisoarea deschisă către Elon Musk. El spune că „Twitter este parte a revoluției noastre globale care a transformat modul în care comunicăm, Dar privim cu îngrijorare și teamă la spațiul nostru comun digital și la rolul Twitter în cadrul său... respectarea drepturilor omului ar trebui să devină o chestiune fundamentală în folosirea și evoluția platformei... și, asemeni tuturor companiilor, Twitter trebuie să înțeleagă care sunt daunele asociate platformei sale și să ia măsuri pentru a le remedia”.
De ce această neobișnuită mișcare din partea unui înalt oficial ONU? Până la urmă, în lumea concurenței libere, concedierea brutală a peste 3500 de angajați nu e nimic excepțional. Cred că scrisoare este mai degrabă, cum spuneam, semnalul că se deschide - chiar pe baza acestui text - o poartă juridică pentru contestarea unor decizii de management viitoare. Dar și, în aceeași măsură, e o indicație că începe să fie realmente preocupantă folosirea platformelor gen Twitter, a tuturor platformelor sociale, asociate progresiv unor campanii politice duse de partide extremiste, de dreapta sau de stânga, difuzând, în numele libertății de expresie, îndemnuri la violență. Mesaje de ură, expresii directe ale xenofobiei, primitivismului de grotă, unele rezultat direct al „recuperării” politice a nemulțumirilor sociale.
Poate inversa un mesaj al ONU mersul spre prăpastie? Poate nu, dar, oricum, mai aprinde o rachetă de semnalizare extrem de necesară. Poate o vede cineva.
Se încarcă comentariile...
